Pentru ca

Pentru că nimic nu are sens. Şi nici nu va avea. 

Pentru că "virgulă" cuvinetele sunt subestimate sau supra-apreciate.

Pentru că aceasta este o lume de cristal, cum spunea Malinuţa. O lume de cristal pătată cu mici cioburi de sticla.

Pentru că acele cioburi de sticla sunt atât de puţine şi de rare, atât de preţioase, încat atunci când le întâlneşti nici nu le recunoşti. Sunt pline de rafinament şi fineţe, de cuvinte geniale şi sunt capabile de sentimente. Acele sentimente pe care oricine crede că le are, iar care la un moment dat, le pierde, ajungând într-o prăpastie a indiferenţei şi intereselor unde sufletele nu-şi au locul.  Pentru că acolo unde domneşte numai cristalul, acolo unde este numai el, nu are valoare- devine deja prea mult.

Pentru că ai învăţat să minţi atât de bine, încat nici tu nu te mai poţi crede. Pentru că-ţi lipseşte curajul. Pentru că iţi lipsesc remuşcările.

Pentru că am învăţat cum să te urasc şi cum să te iubesc. Pentru că am învăţat să apreciez şi ceea ce nu am. Pentru că totul e mai preţios decât îl vezi cu ochiul liber.

Pentru că tu şi eu suntem doar doua picaturi de apă dintr-un univers nesigur şi banal. Pentru că suntem captivii propriilor sentimente. Pentru că avem curajul de a recunoaşte că nu suntem decât oameni. Puterile noastre sunt limitate. Gândurile noastre sunt uitate. Ne pierdem în infinit şi nimeni nu ştie vreodata cine am fost. Pentru că îi slăvim pe cei laşi, pe cei ce nu simt, pe cei ce sunt mânaţi de lăcomie. Pentru că ei ne decid soarta, pentru că ei ne ţin legaţi în lanţuri invizibile şi nu ne dă şansa de a respira.