duminică, 10 octombrie 2010

Perfectul se gaseste in defectele vietii.

Am invatat ca frumusetea nu consta in aspectul exterior, ci in personalitate... in felul cum se comporta aceea persoana, felul cum se misca, felul cum zambeste, felul cum vorbeste, felul cum traieste.
Iar un om care te place iti va transforma fiecare defect in calitate... iar cine nu te inghite iti va transforma fiecare calitate in defect.


Tu cautai perfectiunea
O iubeai
O admirai
Ea era pasiunea
Pe care o vroiai
Si nu stiai ca o aveai.
Eu o credeam plictisitoare
Si deloc fermecatoare
Era ceva ce aveam
Si nu stiam cat o iubeam.

Ai ras mereu si ai glumit
Ai fost acolo si ai trait
Si poate inca n-ai iubit
Acel curcubeu
Acel vis al meu.

Si asta-i tot. 
Si nu esti mort.
Asta-i visul meu.
Cum tu vrei sa pui punct mereu
Doar virgula voi pune eu.
Asa cum mereu am facut
Totul pe dos
Si in prezent si in trecut
Si in viitorul grandios.

Asa frumos
Te voi ruga
Sa dispari din peisaj
Si sa iti faci curaj,
Sa vezi
Si ceea ce nu vrei sa crezi.

2 comentarii:

  1. Eu sunt tru, bey? =)) Ca să vezi...ce tru sunt, am mai trecut odată.
    Poezia? Realitate. N'am să scriu o întreagă critică, că mi'e lene, dar îmi place. Prezintă relitatea, într'un mod ireal. Realitatea aia dură şi extraordinară.
    A ieşit soarele, yeeah!

    RăspundețiȘtergere
  2. oh, crede-ma esti chiar foarte tru =)). Mersi again cu toate ca poate nu merit dar deh, merge :-j Ma revansez yo azi :-?

    RăspundețiȘtergere