La naiba, rază de lună. Ştii că este lunăăă plină?! Afară, e lună plină, între norişori plus ceaţă. Mrg, punct.
Azi a fost una dintre cele mai STRANGE zi ever. Adică atâtea chestii şi în ciuda unor chestii, nimănui nu părea să-i pese cu adevarăt. Dar nu mai ştiu cu adevărat nimic, sunt confuză?! Nu, nu-i asta, e mai mult de atât. Nehotărâtă?! Nu, nici asta. Încurcată?! Poate.
O să văd eu ce pot face, trebuie să fie ceva. Însă pentru asta trebuie să aflu mai întai ce trebuie să rezolv. Ah, sunt aşa o toantă!
Am chef să scriu sau să citesc. Am chef să mă adabostesc de ploaie într-o lume care-mi poate oferi căldură. Am nevoie de ceva diferit, ceva simplu, ceva ce nu ştiu ce e. Am nevoie de un zâmbet. De ce un zambet trebuie să fie atât de indispensabil?! Un zambet adevărat... E magic, e dulce, e sincer. Exprimă sentimente, exprimă bunătate, exprimă... SF-uri.
Revenind, vreau să mă duc înapoi în lumea mea, să citesc cu nemiluita şi să termin cu altele. Să fie ca atunci... Vai, dacă aş fii ştiut sa apreciez acea simplitate, acum ar fi fost putin altfel, nu, rază de lună?!
Toată ziua m-a durut capul, toată ziua m-am simţit ciudat, toată ziua am vrut să mă evapor într-un norişor de fum.
La dracu, nu-ţi pasă! Da, sigur, minţi cât vrei, oricât de oarbă aş fi, ştiu adevărul!
De fapt nu, nu-l ştiu... Nu ştiu la ce te gândeţti, nu ţtiu dacă să am încredere, nu ştiu dacă să o las baltă, sau sa continui să mă joc cu focul...
(...->)
E CIUDAT. Totul e ciudat, totul continuă să fie ciudat, totul este atât de încurcat, nu mai înțeleg nimic, dar nu-i o noutate.. Prin atâtea vise și gânduri deșarte, cum să mă mai trezesc la realitate?! M-a nimeri rapid, ca un cântec de leagăn, m-a adormit ca un copil și m-a otrăvit încet și ireversibil. E ciudat, e complicat, deloc simplificat și nimic și nimeni nu mă poate ajuta. Punct.
Hay că mai vorbim și mâine rază de lună...
Și un bonus:
Oricum, e bine.
Chiar că!
PS: Ofc, scuzați toate diacriticile puse alandala... Încă mă doare capul și sunt amețită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu