Egoistii...

Vad cum lumea merge inainte, cum nimic si nimeni nu se opreste pentru mine. Oricat de mult mi-as dorii, oricat de mult as tanjii dupa atentie... dupa o vorba buna... nu primesc nimic. Cer prea mult? Vreau doar sa te uiti la mine... sa te prefaci ca-ti pasa... sa ma convingi ca-ti pasa... Chiar atat de nesemnificativa sunt?! Chiar atat de mult iti pasa?! M-am saturat de indiferenta! M-am saturat... vreau sa fiu importanta. Vreau sa contez. Vreau sa va pese! De ce nu va pasa?! De ce?! Sunt o proasta! Cum sa va pese?! Cum ar putea sa va pese?! Nu va pasa decat de voi! Nu vrei sa ma asculti pe mine! Nu vrei sa ma ajuti! Vrei doar sa te ajut eu pe tine, vrei doar sa-mi pese mie de tine! De ce faceti asta?! Nu ma lasi sa iti spun toate tampeniile mele... nu ma lasi sa ma descarc... nu vrei sa-mi fie mie mai bine! Vrei sa-ti fie tie mai bine! Vorbesti incontinuu, fara pauza, si ma bombardezi cu intamplarile tale! Si te ascult! Dar dupa ce se termina una, incepe alta si alta si alta! Nici nu va pasa! Nu ma lasi sa vorbesc! Nu ma lasi! Nu iti pasa! Nu va pasa! De cee?! Atunci mie de ce sa-mi pese de voi?! De ce?! Nu va opriti sa va uitati la obrajii mei inlacrimati. Nu va opriti nici o secunda! Si chiar daca m-ati vedea, nu v-ar pasa. Ati merge mai departe, ca si cum eu nici nu am fost acolo... tocmai ca sa nu intrii in povestea altuia! EGOISTILOR!!! Va urasc! Pe toti! Si multumiti-mi! E mai bine sa fii urat de  o persoana, decat sa simti acea indiferenta cum te ingunghie. Te injunghie... simti o durere care este mai apoi acoperita de o amorteala... si un lichid cald si rosu iti invadeaza simturile... te uiti in ochii acelei persoane. Si nu vezi nimic. Un lac de indferenta. Un nou cutit. O noua rana.

Chestiile de mai sus, sunt un fel de fictiune. Tratatile ca atare.

Draga centru al universului,

Te salut cu drag si iti spun din start ca n-am nimic cu tine. De fapt n-am avut pana ne-ai bombardat cu chestii cum ca nu avem respect fata de cei invarsta. Iti gasesc scuze. E bine asa?! Dar tot baba nebuna ai ramas. Pana acum nu te credeam asa. Banuiesc ca esti, sau ai fost profesoara. Sau ceva de asemanator. Pentru ca ai spus ceva de genu'... "Am condus o multime de generatii ca voi si stiu cum ganditi, stiu ce a-ti manacat pana acum, bla bla bla". Se credea centrul universului pentru ca prietena mea s-a uitat la ea si apoi mi-a spus mie ca doamna de pe banca alaturata de holba la noi. Si se holba rautacios chiar, cu o privire ca si cum ar vrea sa ne omoare. M-am uitat inspre ea, apoi m-am intors schimband subiectul cu ceva mai lejer... Si am inceput sa radem, pentru ca amandoua aveam o stare de "in love" cu toate ca poate nu eram. Si se trezeste baba aia supraponderala, imediat ce isi termina eugenia sa tipe la prietena mea, vorbind la plural, deci tipa la amandoua. Ca cica noi radeam de ea, bla bla bla. Este interesant cum toata lumea se crede centrul universului. Si este si mai interesant faptul ca o doamna care se lauda ca si-a facut toate studiile, ne demonstreaza ca toti se pot cobori la orice nivel, doar pentru ca li se pare ca ne uitam urat la ei. Mi-as fii dorit sa-i spun ca nu aveam nimic cu ea, dar am sperat ca va pleca singura cat de curand. A plecat dupa cateva minute bune. Mi se pare ciudat sa vezi asemenea oameni care iti strica buna dispozitie. Malinutza avea o punga de jeleuri in mana si infulecam noi acolo si radeam si vorbeam... Si intre noi doua erau etalonate bine mersi 4 energizante. Si cand da aia sa plece, zice ca ne imbatam de lesinam ca numai asta stie sa faca generati asta. Dar cand mi se pare ca se uita cineva ciudat la mine, nu fac niciun circ, ci imi vad de viata mea. Banuiesc ca era nervoasa pe cineva apropiat varstei noastre, caruia nu a avut curajul sa-i spuna asta in fata, poate din aceasta cauza s-a suparat pe noi. I-a zis Malinei ca e lasa ca nu recunoaste.... asa am ajuns eu la concluzia ca a fost si ea lasa la randul ei. Si tot nu am nimic cu ea. Dar ne-am simtit prost. Punct.

Te saluta cu nervi, o mucoasa care se "imbata" si care nu are pic de respect!

//P.S.//: Daca nu as avea pic de respect ti-as fii spus in fata toate astea si atunci te-ai fii simtit prost. Chiar daca probabil nu ai arata-o. Cu placere. Si scuze ca vorbesc la "per-tu" dar ma cam indoiesc ca o sa apari vreodata pe aici. Si mi-e mai usor sa ma exprim asa.

Cronicile frumoasei luptatoare DAMO

Filme coreene. Niste prostii. In primul rand cine face un serial cu 14 episoade?! Ce aveti bey, v-ati tignit?! Umpleti totul cu scene in care lumea se jeleste, wha wha wha, ca niste muste de care dabea astepti sa scapi. Apoi toti mor la sfarsit, ca deh, suspansul. Cine naiba e atat de prost incat, in loc sa spuna doua cuvinte cat se poate de simple, prefera sa astepte sa bage ala sabia in el, pentru ai spune, in final: "e sora taaa"?! Daca ar fii spus asta, gelozia ar fii disparut, ala ar fi fost viu, ea nu ar fii fost moarta iar coreanul sexy ar fii trait cu frumoasa luptatoare si cu marea dragoste a ei pentru totdeauna. Dar nu, trebuie sa facem ca toata lumea sa moara, sa se enerveze lumea, si sa nu se mai uite vreodata la vreun film. Gata, sunt nervoasa, va treziti voi ca dobitocii sa faceti un serial de drama.... care cica e de aventuri... Sa-i omorati pe toti ce buni... ca aia rai nu au cum sa moara... un serial cu 14 episoade in care lumea se jeleste incontinuu, cu o subtitrare varza si toate cele. Cu toate ca stiam ca asa se va termina, logic ca am dat search pe youtube... dar nu suport sa ma demoralizeze un film! Nu ma intelegeti gresit, mi-a placut la nebunie totul. Tot serialul si astea.... poate tocmai dasta ma simt asa de tradata. Pentru ca ma simt tradata. Intr-o zi o sa ma apuc si eu sa fac un film si o sa iau premiul Nobel pentru realism. Pentru ca astia zburau ca prostii cand se luptau... Si mergeau pe apa... Grrr.... Mai pe scurt a fost cel mai minunat serial pe care l-am vazut vreodata, cel mai melodramatic si mai profund, cel mai iubit de mine pana acum :X A meritat sa ma enervez la fiecare scena, chiar a meritat :X

//P.S.//:Soundtrack-urile sunt geniale. :x

Tu, Eu si cuvintele fara sens.

Asta este diferenta dintre mine si tine

Tu ai curajul sa-mi spui ca nu-i bine.

Asta este diferenta dintre tine si mine.

Eu am curajul sa-ti spun ca e bine.

Stii sa citesti printre randuri?!

Lasa-ma sa visez

Bucati de ganduri.

Stii sa iti lasi carile vietii deschise?!

Lasa-ma sa creez

Povesti nescrise.

Sunt doar eu.

De ce nu poti observa?!

Sunt un cliseu.

Cat de greu ti se va parea?!

Sunt ceva ce nu cunosti.

Si ce?! Vei afla candva.

Sunt ceva ce iti doresti.

Si ce?! Poate nu-l vei avea.

Esti un vis.

Ma uit la tine ca printr-un abis.

Esti o floare.

Una carnivora si nemuritoare.

Esti ceva foarte frumos.

Si ce?! Esti cumva curios?!

Esti ceva ce eu iubesc

Si ce?! Vroiai sa te urasc?!

Music "?"

1.Who I am?

Roxette - Listen to your heart

Oooh, da :X

2.What was this day like?

Avril Lavigne - How does it feel

Hmm... nici nu stiu cum vine mel asta... o sa ma interesez >:)

3.What sould I do with my life?

Tokio Hotel - 1000 Oceans

=))

4.What are my parents like?

Alex ft. Puya - Secret Discret

=))=))=))=))=))=)) Sigur, vezi sa nu :))

5.What is love?

Enrique Iglesias - Hero

Asta e frumos... :>

6.What I do in school?

Miley Cyrus - See you again

;))

7.What's my motto?

Various Artists - Beauty of the dark

Hmmm... nici melodia asta nu prea stiu cum vine... dar pare draguta...

8.What is the first thing I think first time when I wake up?

Kelly Clarkson - Because of you

:>

9.What is the first thing I think when I see my teachers?

Adam Lambert - Whataya want from me

hehe :))

10.What is my life like?

Avril Lavigne - Innocence

aham :X

Hmm... mi se pare amuzanta chestia asta ;))... cu winamp se da pe shuffle si apoi play... apoi scriu titlul melodiei care vine ;)). Cine o vrea o ia... :p

11. Leapsa micuta si stupida.

1.Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului ?

Hmm... ca aici toate visele ireale sau nu, din timpul vietii... ca toate vor devenii realitate... intr-o oarecare masura...

2.Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut si ti-l amintesti?

Nu mai stiu. Cam toate visele mele sunt neobisnuite.

 

3.Scrii poezii?

Foarte, foarte, foarte rar.

4.Ce stil de muzica preferi?

Rock. Nu hard-rock... ala nu. Restu da. Fara manele, populara si orice altceva asemanator.

5.Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?

a. Cat de fericit sau trist ai fost? A meritat?

b. Pentru ce ai devenit relativ cunoscut?

c. Care este meseria care te-ar... m-ar putea face un om cat de cat fericit?

 

6. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?

Ca cu mult timp in urma... eram si eu la fel, poate chiar mai nebuna... .

 

 7. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?

Chestii... ce simt ei... :-??

 

8. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?

" O definea tot ce era complicat si iubea tot ce nu era simplu. Si chiar si simplitatea o complica pentru ca era doar ea."

 

9. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?

"Infractoarea numarul 24732547 tocmai a evadat din inchisoarea de maxima siguranta. Sunati la 911."

 

Nuuu, cu toate ca suna tentant sa evadezi dintr-o inchisoare si toate ziarele din lume sa scrie despre tine... prefer sa raman la ceva de genu'... :"Scriitoarea noastra mondiala extrem de renumita a fost aleasa ca personaj principal in filmul care a starnit o multime de controverse. Mai multe detalii pe pagina 3 a ziarului."

 
10. Crezi in iubire?
Intr-o anumita masura

11. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?

Acelasi lurcu. Dar as traii putin mai intens.:>

Paradox.

Poate ca e putin cam prea evident. Dar nu ma indoiesc ca stii si tu despre iubire si ura. Cel putin stii ca sunt la poluri opuse, stii ca sunt simple lucruri- irationale sau nu. Stii ca fiecare are cate ceva special, are sub-categorii, are viata. Dar sunt sentimente. Iar asta le face sa pare niste iluzii. Pentru ca, in fond si la urma umrei, ce stii tu despre sentimente?! Decat o definite vaga care nu te ajuta sa la incadrezi intr-o categorie. Ce este un sentiment?! Recunoaste, nu stii! Il simti... orice ar insemna asta, il simti. Il cunosti... dar uneori nu-l recunosti. Nu iti poti da seama ce simti, de ce simti. E perfect normal. Dar normalul este anormal. Deci nu este deloc obisnuit sa nu iti poti da seama ca simti. Iar neobisnuitul este cat e poate de obisnuit. Atunci ce e?! E de bine sau de rau?! Ce cred eu?!... Eu cred ca nu conteaza. Exact cum ai citit, nu conteaza. Nu conteaza ce teorie ii atribui, nu conteaza ce ti se pare ca este. Conteaza ca este, ca traieste, in constientul sau subconstientul tau. Conteaza ca se afla acolo, conteaza sa iubesti si ca urasti. Chiar daca nu stii. Chiar daca nu iti dai seama, totul este acolo. Si nu dispare niciodata. Poate nici dupa presupusa moarte. Ramane acolo, in sufletului fiecaruia,,, la suprafata sau in adancuri ingrobat. Iubesti. Ori ce ar insemna asta, iubesti. Pana si psihopatii iubesc- se iubesc pe sine... si ei probabil ca sun singurii care recunosc. Toti ne iubim pe noi. Toti suntem egoisti. Dar e bine. Ii iubim pe cei ce sunt langa noi. Si sunt destl de sigura ca sunt destui oameni care se mint incontinuu si nu vor sa-ri recunoasca sentimentele. Uite, spre exemplu, eu nu vreau. Si stiu ca am dreptate. Apoi ar mai fii si ura. Pentru ca a uri si a iubii... sunt sinonime si antonime. Cele mai apropiate sentiemente si cele mai departate. Ca si intensitate sunt lafel. Amandoua te pot convinge sa faci absolut orice... fara limite. Asa cum se spune ca in dragoste si in razboi orice e permis. E simplu, e normal, e curat... dar nu stii. Crezi ca ura este un lucru rau. Da, probabil ca este. Si da, eu chiar cred ca este un lucru uman, un lucru asemanator cu multe altele- ceva ce poate nu iti poti explica, Tocmai din acasta cauza cred euca sentimentele sunt o iluzie. Nu stii de unde vin si unde pleaca. Nu stii ce cauta acolo si de ce exista. Da suntem bucurosi sa le simtim. Pentru ca da, dor. Si doar foarte tare... iar asta te face sa te simti viu. Dar de asemenea, te umle de fericire, te distruge, si te invie iar, se joaca cu tine, cu viata ta si tu stii asta. Dar nu vrei sa le dai drumul. Pentru ca mereu te indragostesti de cine nu trebuie. Pentru ca este ca un drog... Te distruge, te iubeste, te ademeneste, este ceva bun. Este ceva simplu. Este ceva complicat. Dragoste si ura. Este tot ce ai nevoie pentru a-ti distruge si salva viata. Este tot ce iubesti si urasti. Este tot ce simti. Este tot ce ei, tot ce ai nevoie. Nu le da drumul.

Nimicuri pe hartie si un strop de monotonie.

Te vedeam. Stateai la ferestra camerei tale si te uitai la lumea ce strecea pe strada. Mi-as fii dorit sa fiu si eu unul dintre acei oameni care pareau a fi decat niste personaje figurante din viata amandurora, din viata tuturora. Imi imaginam la ce te gandeai. Stiam ca nici nu te uiti cu adevarat pe fereastra, stiam ca priveai in gol si ca o gramada de imagini ti se aratau prin fata ochiilor. Imi era usor dor de felul cum te prefaceai ca esti suparat, de felul cum aratai ca si cum ai incerca sa descoperi greseala din teoria relativitatii... mai ales ca nici unul dintre noi nu stia ce inseamna asta. Stiam ca nu vroiai decat atentie, stiam ca erai obsedat de asta... dar nu incetam nici o secunda sa-ti dau ce-ti doresti. Imi parea rau ca de data aceasta nu aveai un public in fata ta, un public pentru a-ti face toate poftele. Dar eu eram un public destul de important. Dar tu nu ma vedeai. Deci poate iti imaginai ca este cineva acolo, cineva caruia ii pasa de tine. Imi pare rau sa te dezamagesc dar mie nu-mi pasa de tine.  Probabil ca nici atunci cand te vedeam ca privesti cristalele de ploaie pe fereastra nu imi pasa cu adevarat de tine. Imi pasa de mine. Pentru ca, in caz ca nu ai observat, amndoi suntem doua firi foarte egoiste care cred ca li se cuvine totul. Poate ca nu ne diferentiem deloc. Poate tocmai din cauza aceasta am ajuns sa nu uram reciproc. Mdeah... Poate ca era imaginatia mea dar am vazut o lacrima cum se prelinge pe obrazul tau.... Plangeai?! Nu te-am mai vazut plangand de cand te-a batut acum mult timp, un baiat mai mare decat noi... Inca imi amintesc... Dar cum puteai plangeai. Am inlaturat rapid gandul cum ca te-ai fii putut gandii la mine, stiam ca nu mai contez. Dar tot ramanea ciudat. Intr-un fel mi-as fii dorit sa vin la tine si sa iti spun ca nu are rost, ca nimic nu are rost. Dar stiam ca daca aveam degand sa fac asta, sigur regretam apoi. Asa ca m-am abtinut si ti-am intors spatele... cu toate ca nu ma vedeai... stiam ca simteai ceva. Stiam ca, in ciuda famielui ca nu intelegeai de ce, aveai acel sentiment ca si cum ai fii fost abandonat. Si imi imaginam ca aveai sa visezi la noapte ceva asemanator, ceva ce poate interpretai gresit, ceva ce era acolo dar nu stiai asta. Ti-am intors spatele si am zambit. Imi venea sa topai. Eram fericita. Pentru ca, chiar daca nu stiai, eu am facut regurile jocului. Pentru ca eram sigura ca erai un simplu om care sufereai. Si nu imi pasa. Si am plecat.



Avertisment: Cele de mai sus sunt fictiune pura care nu au pic de legatura cu realitatea, oricare ar fii aceea.

Nebunie curata.

Mor de plictiseala si probabil ca ar trebuii sa ma culc, dar m-a izbit un chef nebun de a scrie.  Azi m-am distrat... sau ceva de genu' asta. Hmm... maine ma duc acasa... adica azi, practic vorbind... la naiba... :-< E de rau... O sa-mi lipseasca tot de aici. Absolut tot. Si nu ma incalzeste cu nimic faptul ca voi revenii la anu'. Bine, pe de o parte sunt super happy, pentru ca mi-era dor de casa si de toate cele... Dar deh, asta este o schimbare-una minora, dar este o schimbare. Si schimbarile sunt necesare... si le cam urasc. Mdeah. Si ce daca urasc schimbarile?! Hmmm... mdeah, probabil ca nu ai nici o obiectie, nu?! Deci ar trebuii sa tac si sa ma bag in pat?! La naiba, eu nu pot sa ma culc asa devreme! Ce, tu poti?! Ah, logic ca poti... dar eu ma simt mai bine seara, noaptea... Zici ca am dubla personalitate :)). Imi place asta... este ceva neobisnuit. Deci probabil ca mi-a mai sczaut, macar cu 0,00000001% gradul de banalitate.... Super, ah?! Bine, mai bine tac... ca dau in prostie pura.... Si apropo, ador prostia pura... este dulce si nevinovata... ca cele doua codite din capul meu.... Mdeah, mi-am facut doua codite. Si am iesit pe afara dupa ploaie... si a fost usor frig... si m-a enervat. Ma rog... M-am intors acu' 15 minute. Si am deschis vechitura asta indispensabila, acest calculator. :) Hay ca plec... vrea varamea sa ne uitam la un film pe pc. :-h

Criza de... banalitate.

Al naibii sentiment de nesiguranta! Cred ca am intrat intr-o criza de genu': "Nimanui nu-i pasa." Este destul de enervant. Cel putin stiu ca nimanui nu-i pasa suficient de mult cat sa se prefaca ca-i pasa. Acu' serios, te doare gura sa zici o vorba buna de complezenta?! Pai logic ca te doare, doar esti intruchiparea sinceritatii si daca nu-i spui omului in fata ca ti s-a acrit de el, ce rost mai are?! Poate nici mie nu imi pasa de unele lucruri, dar macar arat ca imi pasa, arat interes si ma gandesc la asta. Nu sunt genul de om care zice lucruri frumoase si mincinoase de complezenta. Dar cel putin nu tratez oamenii de sus si nu ma consider prea suparacioasa. Pentru ca sunt si eu un simplu om, cu nimic mai special decat majoritatea, si sunt si eu dependenta de atentie si afectiune. Dar stiu ca daca nu oferi la randul tau, nu vei primii. Dar m-am saturat sa ajut pe toata lumea, sa imi pese atat de mult de orice mic detaliu, iar in schimb sa primesc un raspuns afirmativ la intrebarea: "Chiar asa de mult vrei sa scapi de mine, in general?!". Daca ar fii o singura persoana care ar fii raspuns afirmativ, probabil ca nu ar fii asa mare lucru - cu toate ca logic, nu mi-ar convenii - dar cum nu este doar o singura persoana, ma intreb ce rost are?! Nu sunt suficient de credincioasa, asa ca sigur nu am nici un loc pastrat in rai. Sunt sensibila, si?! Macar eu am curajul sa recunosc asta. Macar eu am curajul sa ma supar. Pentru ca m-am suparat. Nu pe tine, pentru ca, in definitiv, nu stiu cine esti tu - cititor ambulant si prea plictisit de te-ai oprit pe aici. M-am suparat pe acei oameni care nu se pot preface. Deci simplu, eu nu's nici cat negru sub unghie importanta. Pentru ca vreu sa fiu importanta. Pentru ca vreau sa stiu ca lumea se mai gandeste si la mine, din cand in cand. Dar, se pare ca iar am fost zdrobita de cruda realitate. Pentru ca lumea, oricine, este ocupata de propria persoana, de prospria viata. Se gandesc doar la problemele lor, sunt egoisti - adica umani. Deci poate ca nu ar trebuii sa ma simt in felul acesta. Dar chiar daca pot sa gasesc scuze patetice la fiecare lucru din univers, asta nu ma convinge pe mine, personal. Dar hai sa nu exageram. Stiu minim 2 persoane carora le pasa. Sau se prefac suficient de bine ca le pasa. Probabil ca sunt chiar 3 persoane. Si daca ar fii sa marim aria, sunt mult mai multe persoane. Pentru ca sunt destule persoane care se prefac ca le pasa... adica le pasa suficient de mult cat sa arate un interes - fals sau nu. Apreciez asta. Deci, in ciuda acestor numere, in favoarea mea, de ce ma deranjeaza ca sunt si exceptii?! Ok, sunt constienta ca acum ar trebuii sa ma simt mai bine. De fapt chiar ma simt. Probabil ca nu trebuia sa-mi scriu criza pe blog si sa o analizez. Dar asta m-a facut sa ma simt mai bine. Si stii care este ironia?! Pariez ca nimeni nu va citii ce am scris aici. Pentru ca ori cat de mult vrei sa te prefaci ca-ti pasa, nu o sa-ti pierzi din timpul tau pretios din fata calculatorului. Si nu obiecta, pentru ca stim cu totii ca in adancul sufletului esti sigur/a de asta. Dar nu imi mai pasa. De fapt, imi pasa de tine, de soarta ta, ca simplu si obisnuit om, imi pasa de dramatismele tale de zii cu zi. Dar nu-mi pasa daca iti mai pasa de mine. Probabil ca prin cate am trecut ar fii trebuit sa invat mai bine sa supravietuiesc singura. Dar poate fac parte din putinii oameni care nu invata din greseli. Bine. Deci daca ai nevoie de ceva, sunt aici- pentru tine, pentru el, pentru ea, pentru pisica si pentru caine. Dar daca am nevoie de ceva, nu iti voi cere ajutorul si nu ma voi bosumfla cand nu ma vei baga in seama. Mi se pare corect :)

O sa revin mai tarziu cu chestii happy.

Billionaire.. :>

Mdeah, muzica. ;)) Eu nu vreau sa fiu milionara, nu atat de mult cum vrea melodia asta sa para... dar deh, daca imi place ceva :-?? :p

Deci delectati-va cu

Travie McCoy si Bruno Mars. Pa.

   

Buna! E un soare.

Buna! Sunt tot eu. Eu cea careia nu-i pasa de pacea mondiala si de salvatul balanelor, cel putin nu-i pasa suficient de mult cat sa ridice un deget. Sunt tot eu, cea care vorbeste despre ea la persoana a treia. Mai bine m-as oprii, nu vreau sa par o pitipoanca fara creer. Nu ca as avea unul.

Hmmm... azi m-am trezit mai devreme decat de obicei, mai exact pe la 11 am. Si am sunat-o pe mama. Apoi pe tata. Apoi am primit informatiile mult asteptate despre laptopul meu mult visat. Apoi am trecut la laptopul lui varamea si am jucat Mario. Apoi am trecut la Pc. Mi-am deschis fereastra cu Yahoo Messenger, mi-am tastat rapid id-ul si parola - mult prea simpla - si am tras o scurta privire prin lista, sa vad daca ar fii cineva interesant. Si da, era. Si nu, nu am deranjat pe nimeni, punand la statusul meu "nu'ss", cu toate ca eram. Si cu toate ca vroiam sa vorbesc. Apoi am intrat pe Google Chrome, pe blogul asta si pe blogul Malinutzei. Si cam asta este tot. Din nou, naiba stie ce m-a convins sa scriu ceva. Sincer, mi-e somn. Mai devreme se invartea camera cu mine. Ametesc foarte des in ultimul timp. Nu inteleg de ce. O sa-mi revin.

Oricum, una peste alta, sunt relativ fericita. Mdeah, nu te astepta sa vezi ceva 100% sigur cand vine vorba de mine. Pentru ca eu nu scriu sau nu gandesc un cuvant fara sa-l analizez. Deci fericirea fiind relativa, fiind o iluzie...:-??.      Bine, cand vorbesc, chiar vorbesc fara sa gandesc. Probabil si cand vorbesc pe mes, vorbesc fara sa gandesc.      Mdeah. Fericirea relativa, atat de dulce... Atat de dulce incat te indulceste pana ti se acreste =)). Dar genul asta de dulce te ademeneste. Si pana sa-ti dai seama, dispare. Pur si simplu. Poc. Adio.... te voi astepta! Ca o stea cazatoare. O stea atat de frumoasa... Si atat de fascinanta. Numai o secunda mi-a trebuit s-o vad, pentru a-mi da seama. Era fascinanta. Adevarat, a disparut rapid din raza mea vizuala. Si probabil ca sunt o proasta, daca este intradevar prima stea cazatoare pe care am vazut-o. Probabil ca nu este. Probabil ca este doar primul corp ceresc care mi-a starnit un interes profund. Era doar o stea. O stea moarta. Saraca, a murit. Oare este corect sa o compatimesc?! Oare avea familie, prieteni sa-i duca dorul?! Oare avea viata?! Dar soarele este o stea, nu?! Soarele ar putea sa cada, sa moara?! Sa ne abandoneze?! Soarele vegheaza asupra noastra, ne salveaza si ne distruge. Este un rau necesar. Ca ingerul meu. Fara soare nu poti traii. Noi suntem familia lui. Deci acea stea care a murit, a avut si ea o familie?! O viata?! Oare in urma ei, vietuitoare au avut de suferit?! Oare a durut?! Dar unde a cazut?! Cum se poate zice ca "virgula" cade un soare, o stea... daca nu stim unde cade?! Cade in infinit?! Cade in nimic?! Sau pare mai corect spus metaforic: "cade la datorie". Datoria lui este sa fie o sursa de caldura, de lumina, de iubire?! Sau nu?! Hmmm... mai bine tac. S-ar putea sa nu stiu nici eu despre ce vorbesc. Si s-ar putea sa gresesc.  Orice om greseste. Asa ca nu ma injurati. Pa. :)

Buna! Sunt doar eu.

Buna! Sunt amintirea care nu-ti da pace.

Buna! Sunt amintirea ce nu tace.

Sunt o diferita floare,

Poate chiar fermecatoare.

Sunt un simlu si pur nor,

Ce zboara mereu usor.

Sunt doar o lacrima

Ce o versi cu patima.

Buna! Sunt tot eu si te urasc.

Buna! Sunt tot eu si te iubesc.

Sunt un soare, sunt o luna.

Sunt adevarul, sunt o minciuna.

Sunt un bine, sunt un rau

Sunt ghnionul sau norocul tau.

Buna! Sunt persoana care nu are sens.

Buna! Sunt persoana de neatins.

Buna! Sunt un simplu, banal om.

Intrebare Intrebatoare?

1.In ce privinta esti cel mai putin inteles? In privinta jocurilor de cuvinte cu dublu sens, triplu sens si propriu sens. >:)

2.Care e persoana care iti e cea mai loiala? Hmm... Nume, prenume si dastea?! Nha... Pai  "anumiti prieteni". Si in categoria asta se includ mai multe persoane. Dar cu adevarat "loial" nu cred ca ar fii nimeni si nimic, pentru nimeni. Pentru ca loialitatea este un termen relativ si foarte fragil.

3.Cine ti-a facut cea mai puternica prima impresie? Nu stiu, probabil ca nimeni. Probabil ca nimic nu ma mai impresioneaza cine stie ce. De fapt, clar ca nimeni.

4.Ce cuvant te descrie cel mai bine? "Cuvant." [Filosofiti-o voi :> Eu stiu deja ce inseamna pentru mine... 8->] (Cuvantul contine totul, cuvantul se bazeaza pe viata, pe moarte, pe amintiri, pe absolut tot. Cuvantul este viata si da viata. Cuvantul iubeste si uraste. Cuvantul simte. Cuvintele sunt multe si inseamna tot, cuvintele au sensuri acsunse, sensuri prosprii. Cuvintele sunt in acelasi timp inselatoare dar si incredibil de sincere. Si in spatele fiecari cuvantul, fiecari minciuni, se ascund cele mai purea adevaruri.

5.Cand a fost viata ta scapata de sub control, in ce moment? Hmmm... probabil ca in ultimul timp cand am stat la bunica. Ma culcam pe la 3-4 dimineata ca sa citesc si ma trezeam pe la 11. Imi faceam ghiozdanul in ultimile minute si fugeam la scoala. Rar ma apucam si de teme. A fost haos total in timpul ala. =)) Pentru ca nimanui nu ii pasa. Nimeni nu ma intreba cum ma simt, ce mai fac. Eram... singura... 

6.Care e fiinta care te face cel mai mult sa zambesti? Hmm.. Eu. Pentru ca eu stiu cel mai bine cum sa ma fac sa zambesc... :-? Si, desigur, cativa prieteni. 8-> De fapt nu, nu-i adevarat. Multe persoane ma fac sa zambesc, multe lucruri. Dar in special persoanele la care tin.

7.Pentru ce ti-ar placea sa fii tinut minte dupa ce vei muri? Pentru personalitatea mea, pentru felul cum eram, bla bla bla. Pentru lucrurile adevarate. Pentru defecte si calitati.

8.In ce privinta ai fost cel mai naiv vreodata? In majoritatea privintelor. Sunt cel mai usor de pacalit om. :-<

9.Ce ti-e cel mai greu sa ierti? Nesimtirea sau minciuna NEMOTIVATA. 

10.Care e domeniul despre care sti cel mai mult? Nu cred ca exista asa ceva pentru mine. 

11.Care a fost cea mai dificila alegere pe care ai fost fortat sa o faci? Hmmm... stiu eu una... :-? Dar n-o spun. :p. Poate ca nici aia. Poate ca nici una. Mdeah.

12.Care a fost cea mai placuta aroma pe care ai mirosit-o vreodata? Aroma fericirii. Acea fericire dulce care te face sa vrei sa topai in fiecare secunda avietii, acea fericire euforica pe care o iubesti.

13.Care a fost cea mai grea alegere pe care ai facut-o pana acum? Nu stiu. Nu imi place sa fac alegeri. De fapt mi-ar placea daca nu ar fii toata lumea cu ochii pe mine, iar la cea mai mica greseala sa dezamagesc pe cineva... Nu imi place sa dezamagesc. Nimanui nu-i place.

14.Cand te-ai simtit cel mai singur in toata viata ta? Acu' ceva timp.

15.Care e persoana pe care ai urat-o cel mai mult?De ce? Nu am urat pe nimeni suficient de mult cat sa fie amintit.

16.Care a fost cea mai frumoasa zi din viata ta? Nu e doar o singura zi.

17.Care a fost cel mai frumos compliment care ti s-a facut vreodata? =)) Hmmm... toate complimentele care imi par cat de cat reale... ;))

18.Care este aspectul de care esti cel mai mandru cand vine vorba de viata ta? Hmmm... Viata in sine. Nu sunt pe deplin multumita - nimeni nu va fii vreodata... Dar daca este sa le punem sub un microscop, totul pare suficient de bun cat sa merite.

19.Care a fost cea mai placuta munca pe care ai facut-o vreodata? Munca alaturi de persoanele la care tin sau am tinut. Pentru ca totul devine mult mai frumos asa si munca se transforma in placere pura.

20.Care a fost cea mai proasta experienta cu o persoana? Hmmm... sfarsitul.

21.Cine e iubirea vietii tale? Nu stiu.

22.Care este persoana cu care ai vrea cel mai mult sa ai o aventura, dar n-ai avut? Nu ma intereseaza subiectul asta. Absolut deloc.

23.La ce esti cu adevarat cel mai bun? Nu stiu. Din nou, probabil ca la nimic.

24.Cum flirtezi cel mai bine? Hmm... nu prea flirtez... cred... :-? E prea fals pentru gusturile mele. :))

25.Care e cea mai mare minciuna pe care ai spus-o vreodata? Nu exista una suficient de mare cat sa conteze. 

26.Care e cea mai mare frustrare a ta? N-am.

27.Care a fost cel mai frumos peisaj, unul singur, pe care l-ai vazut vreodata? Hmmm... unul pe care l-am visat de curand. Era perfectiunea pura.

28.Cand ai simtit ca ai aratat cel mai bine? N-am idee.

29.Care este cel mai frumos cuvant din limba ta? N-am.

30.Care este cel mai bun loc in care sa te ascunzi de lume pentru tine? In patul meu, sub ploapuma si sub perne - ca sa nu aud si sa nu vad nimic, in propria mea lume imaginara. E dulce si frumos acolo. Avem dulciuri si suc. ;))

31.Cine sau ce te inspira sa fii cel mai creativ? Hmm... nu stiu. Sunt momente si momente. 

32.In ce privinta esti cu adevarat competitiv? Nu stiu. 

33.Ce greseala ai facut pana acum, ca om, sau ce unica greseala le-ai reprosa parintilor tai? Nu stiu. Nu am.... idee.

34.Cu cine vorbesti cel mai mult extrem de deschis? Cu cine?! Hmmm... cu nimeni nu vorbesc EXTREM de deschis. Tocmai d'asta cred aprintii emi ca sunt ascunsa :)). Mdeah. Deschis vorbesc cu mama, bunica, prietenii, bla bla bla. Niciodata "extrem".

35.Ce-ai vrea cel mai mult sa schimbi in viata ta? Nimic. Sau totul.

36.Ce este cel mai frumos in viata ta acum? Nimic. Sau totul. Sau nu. Sau da.

Intrebarile le-am furat de la Cris. :>