sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Nu si da [...] rea si buna

Mi-e somn. Mi-e sete. Mi-e foame. Mi-e dor. Mi-e atât de soooomn.

Floarea uitării. Steaua visării. Zâmbetul mării. Vreau să primesc acea floare! Vreau să îmi dai acea stea! Vreau să-mi zambești așa! Vreau să îmi zboare rochița colorată printre alte floricele colorate. Și ce dacă nu prea port rochițe?! Floriile tot acolo vor fi! Vreau să adorm seara pe iarbă, uitându-mă la stelele de pe cer, hipnotizată de o amintire și de o vorbă neînțeleasă. Vreau o mare de cuvinte. Vreau o mare de întâmplări. Vreau să vină vara. Vreau floarea uitării... E așa de colorată. Vreau steaua visări... E așa de încurcată. Vreau zâmbetul mării... E așa de subestimată. Pentru ca azi am chef să uit de tine, de mine, de ei și de noi. Pentru că azi chef să uit de rele, de bune, de gânduri, de nume. Pentru că azi am chef să-mi amintesc de vise, de amintiri, de născociri și de iubiri. 


Știu adevărul ascuns în ochii tăi neștiutori. Știu minciuna spusă în glasul tău nevinovat. Știu faptele bune ascunse în felul tău de a fi. Știu faptele rele ascunse în felul tau de a gândi. Dar... S-a dus. A apus. S-a scurs. Dar... A trecut. A durut. S-a rupt. Dar... S-a schimbat. S-a stricat. S-a uitat. Când oamenii se schimbă. Promisiunile sunt încălcate. Și orice ar fi nu poți reveni. La tine, la noi, la ea, la el, la ei, la voi. Dar... Va răsări. Va iubii. Va știi. Dar... Își va aminti. Își va dori. Va suferi. Dar... Va cânta. Va dansa. Va uita. Pentru că în urma fiecărui lucru lași ceva din tine acolo. Pentru că cu timpul înveți să trăiești și fără acel ceva. Pentru că „ceva”-ul tău ce a fost lăsat în urmă, a fost prea repede uitat. De tine, de ei, de ele, de el, de ea, de voi. Pentru că trebuie să porți durerea pierderii cu tine. Oriunde, oircând, oricum. Aici, acolo, aproape, departe. Pentru că nu ești tu. pentru că nu sunt eu. Pentru că nu suntem noi. pentru că nu sunteți voi. pentru că nu sunt ei. pentru că nu sunt ele. Pentru că nu e ea. Pentru că nu e el. Pentru că va răsării, va iubii, sa știi. Pentru că va cânta, va dansa, va uita. 

Pentru că asta-i viața.


//P.S.//: N-am scuze, n-am motive, am doar toane și chef de scris propria-mi „ficțiune”. ///

3 comentarii:

  1. uite ce frumos
    ne-am schimbat look-ul blogului in aceeasi perioada :)
    mintile geniale gandesc la fel :P:)
    fictiunea proprie e cea mai interesanta , mai "vorbitoare " despre sine si cea mai cautata ( nu insinuez nimic )

    RăspundețiȘtergere
  2. m-ai bagat rau de tot in ceata :))
    totul asa de icurcat si totusi asa de frumosss :X
    daca ai face o comparatie,ai observa ca ai mai multe postari triste decat vesele :(
    de ce esti tu mereu suparata?

    RăspundețiȘtergere
  3. uitasem sa-ti spun...eu o sa scriu ca anonim ca nu ma lasa altfel :(...
    raluk

    RăspundețiȘtergere