joi, 24 februarie 2011

Ahmm... chestii de moment?!



Am chef să păstrez trecutul în prezent. Bine, poate nici chiar atât de prezent dar vreau... nu ştiu ce vreau. Sunt nehotărâtă, bine?! Vreau ca trecutul să dispară dar dacă dispare asta nu înseamnă că prezentul ar fi cu ceva diferit. Sunt câţiva oameni pe care aş dori să-i strâng de gât, dar să fim serioşi, nu aş facea-o nici dacă aş fi plătită. În orice caz, sunt câteva persoane care mă deranjează nespus, persoane care m-au dezamăgit. Şi sincer, n-am nici cea mai mică idee ce-aş putea să fac. Nu vreau să mă dau bătută chiar dacă e o cauză pierdută, cu toate că ştim cu toţii cum se va sfârşii asta. Dar ideea rămâne în picioare. Oricum m-am schimbat, sunt un om mai tâmpit acum, dar tot om sunt. Un om mai tâmpit. Dacă înainte mă credeam toantă, ar trebui să mă priveşti acum. Dar nu ai putea să mă priveşti şi nu voi înţelege vreodată de ce. Oricum, primele rânduri de la început se datorează unei fraze idioate de care mi-am amintit dintr-o dată: "Dacă excelezi la ceva, sper să nu excelez şi eu la ceva dar cu toţii trebuie să facem sacrificii". Sincer, n-am nici cea mai vagă idee ce însemna atunci şi sunt destul de sigură că acum nu mai înseamnă nimic. Dar ce să-i faci, creerul reţine doar ce are el chef. Oricum cred că s-a înţeles din start că îmi urăsc prezentul. Dacă e să fie ceva mai aiurea decât el, atunci nu ştiu ce-ar putea fi. Doar că una din fricile mele supreme ar fi ca trecutul să se imprime în prezent şi să devină lafel. Adică... asta e tot. 
Oricum nu e ca şi cum oamenii chiar ar învăţa din greşeli. E ca şi cum oamenii ar vrea să înveţe din greşeli dar sunt pur şi simplu prea idioţi ca să-şi dea seama din start că nu pot face asta. Idioţi, măi, idioţi! Vai, urăsc să mă prefac că sunt mai presus decât idioţii, având în vedere că dau dovadă de idioţenie supremă. Mda, e ca şi cum aş face pe deşteapta şi oricât de mult ador asta, trebuie să mă trezesc la realitate şi să-mi amintesc că sunt o idioată. 
Ohm, parcă nu mai am voie să fiu eu nici măcar aici. Cred totuşi că doar mi se pare.
***
Bine, gata cu dramele mele adolescentine. Revenim la One Republic care mi-a re-furat inima cu aceleaşi melodii pe care le adoram mereu. Trecem apoi la Green Day pe care n-ai cum să nu-i iubeşti. Pomenim şi de 30 seconds to mars pentru că sunt chiar buni. Şi mai sunt mulţi, mulţi alţii, dar mi-e lene să-i înşir pe toţi.
***
Aşa, altă dramă: Dark Angel, cel mai tare, bun, minunat, grozav, fascinant, uimitor, etc, serial pe care l-am văzut. De ce nu are continuare?! De ce nu are sfârşit?! Hay, în sfârşit mă îndrăgostesc de un serial cu adevărat memorabil şi fix pe ăsta s-au găsit să-l abandoneze?! Serios?! Ahm, cum naiba să faci un întreg sezon în care iubiţii noştrii Max şi Logan să nu se poată atinge din cauza unui virus?! Arghh, mi-au frânt inima de vrăjitoare rea şi rea şi rea!
Alte seriale?! Gossip Girl e bun. Îmi place mult relaţia dintre Dan şi Blair. De asemenea Serena şi cu Ben sunt grozavi. Iar Ben, ca un fost puşcăriaş ameninţător, e minunat! Şi aşa mai departe, deci GG e bun!
Bun, House M.D. Azi am văzut un nou episod şi trebuie să recunosc că îmi lipsise cu desăvârşire atitudinea incomparabilă a tipului ăsta. Deci, ar putea devenii modelul meu în viaţă. :)) N-ai cum să nu-l adori.
Aşa, The Vampire Diaries, serialul căruia îi voi rămâne fidelă. Ok, Damon ca şi băiat bun cred ca este cea mai minunată şi în acelaşi timp jalnică idee. Adică îl ador aşa dar se vede clar că nu este el şi mă aştept ca el să-i omoare pe toţi în orice moment.
Bun,  NCIS, toate bune şi frumoase până când Tim sau cum l-o chema, a slăbit. Cum să-l transforme pe bobocul ăla, nu prea boboc, într-un slăbănog?! E crimă! Pură crimă! Oricum o ador pe Ziva.
Aşa, Minţi Criminale... Îmi place că tipa brunetă începe să fie urmărită. Face să pară muuult mai palpitantă rutina asta a lor.

Ok, concluzia: Nu avem. Suntem confuzi şi totuşi siguri de adevărul pe care nu vrem să-l recunoaştem, îndrăgostiţi de OneRepublic şi de Dark Angel şi, desigur, şi de o persoană reală dintr-un castel de cleştar. (Parcă citisem o poveste cu un castel de cleştar. Dar nu mai ţin minte nimic.)

Pa... pa... PA!

4 comentarii:

  1. Deci da ... drama adolescentina super-incurcata, filosofie pura a celor 14, maxim 17 ani de viata dar misto rau !!
    Trupele :D:X OMG le ador, mi'au furat inima !!
    Serialele :D GG e misto,il urmaresc si eu, The Vampire Diaries - OMFG Damon e cum sa zic eu...un bunoc si jumatate !!
    Minti Criminale, nu stiu cine le face scenariile dar e mega-talentos ;))
    Cat despre restul...incerc sa ma tin departe de sindromul PMSU (prea multe seriale urmarite)

    xoxo astept alt post !!

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh mersi :*
    In legatura cu sindromul PMSU, eu sunt foarte... afectata de el :)) Si ma laud cu asta in fiecare zi a existentei mele intoxicata cu vreo 3-4-5 episoade din seriale diferite pe zi.
    Si in legatura cu dramele adolescentine, stiu ca nu sunt singura care ma las tampita in categoria asta ;)) Si e... induiosator :))
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. Dramele adolescentine au farmecul lor :)) si imi place asa !!
    >:d<
    :*:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Minunat :))) sunt de-a dreptul fericita ca am citit asa ceva,trebuie neaparat sa ma abonez.
    Si eu sufar de idiotenie ireversibila ,dar sincera sa fiu exprimarea ta simt ca ma descrie cel mai bine :))))))

    Continua,am nevoie sa stiu ca nu sunt chiar singura in balamucul asta care se numeste viata .
    Esti pe gustul meu,SCRIE :)))

    RăspundețiȘtergere

© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis