Basmele sunt basme.

A fost odată ca niciodată... că de n-ar fi nu s-ar fi povesti...

Un împărat, o fată, un prinț, un cal fermecat, un balaur cu șapte capete. O intrigă, o magie, o cifră magică. Multă răutate și multe fapte bune. Loc unde bunele și relele erau delimitate de o linie ce o puteai vedea de la kilometrii distanță.

Este dintotdeauna... tocmai de aceea copii nu mai sunt învățați...

Că nu există personaje negative și pozitive... Oamenii sunt oameni... Sunt egoiști mai mult sau mai puțin, greșesc mai mult sau mai puțin, se ascund sub o mască mai mult sau mai puțin. De ce nu sunt învățați copii că nu o să întâlnească niciodată un balaur cu șapte capete?! De ce nu sunt învățați copii că toți suntem balauri cu șapte capete, că și el este sau va fi un balaur cu șapte capete?!
Asta este viața reală. Nimeni nu este bun sau rău. Toată lumea este pur și simplu umană. Pentru că, de când s-a deschis Cutia Pandorei, asta a devenit umanitatea. Și oricât de trist și nedrept pare... zâna cea bună nu este chiar așa de bună.

Dr. Meredith Grey: Ne place sau nu, minciunile întotdeauna ies la iveală. Oricât de mult am încerca să ignorăm sau să negăm acest lucru. Dar, iată adevărul despre adevăr: Doare. De aceea minţim.