vineri, 16 septembrie 2011

Vrei...

...un biscuite?!
Bună, sunt tot eu, aceeași eu. Sau nu, m-am schimbat, acele schimbări micuțe și inevitabile, acele schimbări pe care nu le observi decât peste mult, mult timp. Dar eu am observat. Pentru că eu sunt eu (aceeași euuuu).
Bună, sunt tot eu, cu aceleași doua codițe eterne prinse în graba mea de-a mai amâna puțin, dar doar puțin, până voi considera că voi fi pregătită de acele lucruri de care nu voi fi pregătită vreodată.  

Și, iubire, sunt doar eu. După multă, multă vreme, după multe, multe cuvinte și amintiri și povești și toate acele lucrui (și în special oameni) fără de care consideram că nu puteam trăii, acum sunt iar singură. Și nu este genul acela clasic de singurătate, e genul acela de... „Ok, și de aici ce fac?”.

Doar eu. Nu mai suntem noi. Am devenit, irevocabil și fără voia noastră, câte un „eu” și un „ei”, aceeași mulțime de străini ca oricare alta. Și bineînțeles că o să fim toți înlocuiți. Probabil că eu o sa fiu înlocuită de noua colegă de bancă a tipei mele cu hanorac galben sau de tipa aeriană de pe acolo despre care el a auzit că e capricoancă, sau oricine altcineva. Probabil că ea o să fie încă o tipă care mă suportă și ține, într-un fel aiurea, la mine, preobabil că el o să fii un alt nebun printre atâția care să-mi fie prieten. Și restul oamenilor și „comparațiilor” de genul pe care le-am cam uitat. E așa de urât să simți că acolo unde erai totul, sau mă rog, erai ceva, acum nu mai ești nimic. 
Dar trece, totul trece. Și da, timpul vindeca orice chestie, dar trebuie al naibii de mult timp pentru această perfomanță.
Bună, sunt tot eu, aceeași eu. Copilăroasă, hipersensibilă, prietenoasă și ciudată. 

Am fost o ciudată, apoi ciudățenia mea a început să fie apreciată, iar acum ne-am întors de unde am plecat și parcă mă simt mult mai ciudată ca niciodată.

Și aș mai scrie, aș mai scrie și nu m-aș mai oprii vreodată. Dar cui pisici îi pasă?!


5 comentarii:

  1. Timpul pare sa vindece totul, e doar o aparenta fictiva,stii? imagineaza'ti sa te regasesti in aceeasi situatie care te'a facut sa cazi in genunchi de durere.. Nu ai simti poate aceeasi durere, aceeasi strapungere? Ai fii din nou tu, cea de inceput, care credea ca s'a schimbat, doar pt ca.. asta isi doreste pentru a evita alte neplaceri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce faaaci cleionaaş?!

    Dă-le dracu de schimbări că tot la început ne întoarcem. La fel mă simt şi eu, sincer. Şi ce e şi mai rău e că sentimentul ăsta de singurătate te face să te simţi ca o picătură în mulţime, lucru care pe mine mă face să nu mă mai simt unică.

    Anyway, să nu te apuci de anime-ul ăla =)).

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce draaagut e blogul:D:> Imi place scrisul:D Mersi de vizita:D

    RăspundețiȘtergere
  4. mi-ai amintit de vorba 'pisici'
    ;x
    ieeei

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Little Thoushts, poate ca ai dreptate.
    @ Sayuuki, nebuna mea ce esti... :)
    @ C.L.M. yo te vizitez de muuuult :p
    @ "Pisici, pisici, pisici, e plina lumea de pisici \:d/"

    RăspundețiȘtergere

© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis