Am chef să păstrez trecutul în prezent. Bine, poate nici chiar atât de prezent dar vreau... nu ştiu ce vreau. Sunt nehotărâtă, bine?! Vreau ca trecutul să dispară dar dacă dispare asta nu înseamnă că prezentul ar fi cu ceva diferit. Sunt câţiva oameni pe care aş dori să-i strâng de gât, dar să fim serioşi, nu aş facea-o nici dacă aş fi plătită. În orice caz, sunt câteva persoane care mă deranjează nespus, persoane care m-au dezamăgit. Şi sincer, n-am nici cea mai mică idee ce-aş putea să fac. Nu vreau să mă dau bătută chiar dacă e o cauză pierdută, cu toate că ştim cu toţii cum se va sfârşii asta. Dar ideea rămâne în picioare. Oricum m-am schimbat, sunt un om mai tâmpit acum, dar tot om sunt. Un om mai tâmpit. Dacă înainte mă credeam toantă, ar trebui să mă priveşti acum. Dar nu ai putea să mă priveşti şi nu voi înţelege vreodată de ce. Oricum, primele rânduri de la început se datorează unei fraze idioate de care mi-am amintit dintr-o dată: "Dacă excelezi la ceva, sper să nu excelez şi eu la ceva dar cu toţii trebuie să facem sacrificii". Sincer, n-am nici cea mai vagă idee ce însemna atunci şi sunt destul de sigură că acum nu mai înseamnă nimic. Dar ce să-i faci, creerul reţine doar ce are el chef. Oricum cred că s-a înţeles din start că îmi urăsc prezentul. Dacă e să fie ceva mai aiurea decât el, atunci nu ştiu ce-ar putea fi. Doar că una din fricile mele supreme ar fi ca trecutul să se imprime în prezent şi să devină lafel. Adică... asta e tot.
Oricum nu e ca şi cum oamenii chiar ar învăţa din greşeli. E ca şi cum oamenii ar vrea să înveţe din greşeli dar sunt pur şi simplu prea idioţi ca să-şi dea seama din start că nu pot face asta. Idioţi, măi, idioţi! Vai, urăsc să mă prefac că sunt mai presus decât idioţii, având în vedere că dau dovadă de idioţenie supremă. Mda, e ca şi cum aş face pe deşteapta şi oricât de mult ador asta, trebuie să mă trezesc la realitate şi să-mi amintesc că sunt o idioată.
Ohm, parcă nu mai am voie să fiu eu nici măcar aici. Cred totuşi că doar mi se pare.
***
***
Alte seriale?! Gossip Girl e bun. Îmi place mult relaţia dintre Dan şi Blair. De asemenea Serena şi cu Ben sunt grozavi. Iar Ben, ca un fost puşcăriaş ameninţător, e minunat! Şi aşa mai departe, deci GG e bun!
Bun, House M.D. Azi am văzut un nou episod şi trebuie să recunosc că îmi lipsise cu desăvârşire atitudinea incomparabilă a tipului ăsta. Deci, ar putea devenii modelul meu în viaţă. :)) N-ai cum să nu-l adori.
Aşa, The Vampire Diaries, serialul căruia îi voi rămâne fidelă. Ok, Damon ca şi băiat bun cred ca este cea mai minunată şi în acelaşi timp jalnică idee. Adică îl ador aşa dar se vede clar că nu este el şi mă aştept ca el să-i omoare pe toţi în orice moment.
Bun, NCIS, toate bune şi frumoase până când Tim sau cum l-o chema, a slăbit. Cum să-l transforme pe bobocul ăla, nu prea boboc, într-un slăbănog?! E crimă! Pură crimă! Oricum o ador pe Ziva.
Aşa, Minţi Criminale... Îmi place că tipa brunetă începe să fie urmărită. Face să pară muuult mai palpitantă rutina asta a lor.
Ok, concluzia: Nu avem. Suntem confuzi şi totuşi siguri de adevărul pe care nu vrem să-l recunoaştem, îndrăgostiţi de OneRepublic şi de Dark Angel şi, desigur, şi de o persoană reală dintr-un castel de cleştar. (Parcă citisem o poveste cu un castel de cleştar. Dar nu mai ţin minte nimic.)
Pa... pa... PA!