vineri, 30 septembrie 2011

Dar n-am timp.

Ieri seară (nu, mint, acum două seri) veneam de la Sfânta Școală. Mergeam pe strada pustie și liniștită cu căștile la maxim. Știu că era Skillet - Comatose când mi-a venit geniala idee de a le da jos, doar pentru o fracțiune de secundă. Și am auzit. Nu, de fapt n-am auzit. N-am auzit nimic. Am făcut trei pași în față, care au răsunat puternic pe fundalul acela atât de tăcut. Am zâmbit, mi-am pus la loc căștile în urechi și am continuat să merg. Și am realizat atât de multe în momentul acela scurt, am realizat acele lucruri esențiale.

^Vreau să plouă. 

miercuri, 21 septembrie 2011

And we didn't talk after that.

Și îți văd ochii aceea pe care nu i-am suportat niciodată și nu pricep. De ce?! De ce tu și de ce a trebuit ca eu să te cunosc. Și atunci îmi amintesc. Îmi amintesc de momentele când tu erai pentru mine întreaga lume. Și îmi dau seama că, oricât de multe rele a lăsat zâmbetul tău în urmă, a meritat.



vineri, 16 septembrie 2011

Vrei...

...un biscuite?!
Bună, sunt tot eu, aceeași eu. Sau nu, m-am schimbat, acele schimbări micuțe și inevitabile, acele schimbări pe care nu le observi decât peste mult, mult timp. Dar eu am observat. Pentru că eu sunt eu (aceeași euuuu).
Bună, sunt tot eu, cu aceleași doua codițe eterne prinse în graba mea de-a mai amâna puțin, dar doar puțin, până voi considera că voi fi pregătită de acele lucruri de care nu voi fi pregătită vreodată.  

Și, iubire, sunt doar eu. După multă, multă vreme, după multe, multe cuvinte și amintiri și povești și toate acele lucrui (și în special oameni) fără de care consideram că nu puteam trăii, acum sunt iar singură. Și nu este genul acela clasic de singurătate, e genul acela de... „Ok, și de aici ce fac?”.

Doar eu. Nu mai suntem noi. Am devenit, irevocabil și fără voia noastră, câte un „eu” și un „ei”, aceeași mulțime de străini ca oricare alta. Și bineînțeles că o să fim toți înlocuiți. Probabil că eu o sa fiu înlocuită de noua colegă de bancă a tipei mele cu hanorac galben sau de tipa aeriană de pe acolo despre care el a auzit că e capricoancă, sau oricine altcineva. Probabil că ea o să fie încă o tipă care mă suportă și ține, într-un fel aiurea, la mine, preobabil că el o să fii un alt nebun printre atâția care să-mi fie prieten. Și restul oamenilor și „comparațiilor” de genul pe care le-am cam uitat. E așa de urât să simți că acolo unde erai totul, sau mă rog, erai ceva, acum nu mai ești nimic. 
Dar trece, totul trece. Și da, timpul vindeca orice chestie, dar trebuie al naibii de mult timp pentru această perfomanță.
Bună, sunt tot eu, aceeași eu. Copilăroasă, hipersensibilă, prietenoasă și ciudată. 

Am fost o ciudată, apoi ciudățenia mea a început să fie apreciată, iar acum ne-am întors de unde am plecat și parcă mă simt mult mai ciudată ca niciodată.

Și aș mai scrie, aș mai scrie și nu m-aș mai oprii vreodată. Dar cui pisici îi pasă?!


sâmbătă, 10 septembrie 2011

Eu, eu, eu si iar eu.

15 lucruri despre mine și lucruri legate de mine. 

1. Sunt teribil de debusolată acum, timpul nu-mi mai este aliat, de altfel, nici nu cred că mi-a fost vreodată, plus că legile fizicii vieții par să fie încălcate cu o incorectitudine tipică. Poate pentru că mi s-a stricat ceasul electronic de pe birou?!
2. Am cinci șuvițe roșcate și trei mov. Și mai e și faptul că nu știu dacă am făcut acordul corect între subiect și adjectiv. Sau poate că este doar în capul meu.
3. Îmi place mult apa Fontea de la Tymbark de mere necarbonată și fără conservanți.
4. Am anumite dubii în privința liniei acelea trasate între lucrurile corecte și incorecte. De fapt, nu cred că a existat vreodată acea linie albă trasată cu cretă, iar asta mă încurcă. Deci, cea mai stupidă întrebare care și-o poate pune o minte tânără: Eu sunt un om rău sau un om bun?
5. Sunt o capricoancă incredibil de mândră de asta! Am un fel de obsesie în legătură cu zodia mea, o consider cea mai grozavă e pe planetă. Oricum, cică cine te place îți transformă defectele în calități și cine nu te place îți transormă calitățile în defecte. Deci poate din cauza asta îmi supraapreciez eu zodia.

luni, 5 septembrie 2011

Altceva la fel.

Dragă tu, oricare sau orice ai fi tu,
O să-mi lipsească vara, amintirile și visele. O să-mi lipsească să fac parte cu adevărat din ceva, să simt că fac parte din acel ceva. O să-mi fie al naibii de dor și mi-e frică să nu uit acele momente superbe când lumea se oprea în loc pentru mine.
Și poate că eu nu voi fi vreodată pregătită.
Dar, până acum totul a fost bine. Și, chiar dacă o să fie rău, vom ști că soarele va continua să răsară.

duminică, 4 septembrie 2011

Vampii sunt peste tot, nu?

Ding Dong!
Am revenit cu un nou post în această zi de vară  toamnă insorită, cu o nouă categorie genială (și, cel mai probabil, genială doar pentru mine :D).

Top (de fapt e mai mult o listă) serialelor/filmelor cu vampiiiri (chiar dacă acum ideea mi se pare destul de fumată, deci next time revin cu un alt top al serialelor&filmelor).

joi, 1 septembrie 2011

Ding Dong



DING DONG!
Mă vezi?! Sunt aiiiici! Veșnic aici, omniprezentă și omniscientă și alte cuvinte care încep cu „omni”. 
Este prima zi de toamnă, 1 septembrie (wha, numai pentru mine sună ca o dată biblică sau ceva gen?:)) ). Și, ca o premieră total interesantă pentru mine și doar pentru mine, mă ador. 
Probleme în paradis, iubire. 
Dar, cui îi mai pasă?! Sunt tot eu, mai altfel, mai bine, mai veselă, mai plină de viață. Mai încrezătoare. Sunt gata să mut munții din loc, să dau foc la Pacific și să inund Everestul. 

Privește-mă și spune-mi că mă iubești așa cum sunt. Nu-mi pasă dacă minți, doar spune-o. Pentru că, m-am trezit dintr-un somn lung. 
Poți să-mi acorzi acest dans? ;;)



 

Cu drag, 
eu.
© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis