sâmbătă, 30 iunie 2012

Am si eu momente. Scurte.

O să mă evapor într-un norișor de fum. 
Da, asta vreau să fac. Da, asta am nevoie să fac. Da, asta trebuie să fac. Nu, asta nu pot face.


Și... dacă m-aș evapora într-un norișor de fum... nu aș mai fi aici. Nu aș mai face parte din acest univers, din ținutul meu fericit. M-aș ascunde într-un colțișor al inim minții mele, departe de tot, de toate și, cel mai important, de toți. Un fel de pauză. Nu, mai mult o vacanță. Mi-aș lua o vacanță de la simțit, gândit, existat. M-aș ascunde într-un colțișor al unei camere rotunde. Da, asta aș face. M-aș împărții la 0. Temporar. Doooar temporar.


Situații fără scăpare peste tot. Știi ce? Sunt câteva lucruri care mă îngrozesc enorm în lumea asta. Primul, sunt gângăniile. Nu, nu un gândăcel amețit pierdut prin di'ta mai camera. Zeci, sute de gândăcei sau alte chestiuțe de genul. Al doilea lucru... situațiile fără scăpare. Probleme fără soluții. Etc, etc.
Ce mai super-erou sunt și eu.



7 comentarii:

  1. Cred ca toti avem nevoie de o astfel de deconectare de la tot ce inseamna viata , greutatile ei si ceea ce se petrece in jurul nostru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da... asa e. Ok, nu e ca si cum as avea eu de'a face cu cine stie ce greutati (nimic mai mult de 2 kg) doar ca... deh :D

      Ștergere
  2. Eu această evaporare am văzut-o ca pe o călătorie într-un deșert pustiu. Pur și simplu, să pun un pas înaintea celuilalt până mișcarea devine un automatism. Și mi-ar plăcea ca acel deșert să fie un ținut himeric, un tunel imaginar, atemporal, fără limite și granițe, infinit, astfel încât oricât aș merge să nu ajung la nicio destinație. Iar gândurile, senzațiile, sentimentele... totul să se oprească. Să fiu doar un mecanism umblător.
    Cred că odihna din singurătatea acelui deșert imaterial și atemporal m-ar revitaliza. Doar că sincer... momentan nu am auzit de stări de relaxare decât în cazul shaolinilor sau a consumatorilor de droguri... și nu mă tentează niciuna dintre cele 2!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesanta perspectiva... Cu toate ca eu nu as alege un desert. Ti-e cald, ti-e sete, ti-e foame, etc etc. E un simbol al nevoilor fizice, pentru mine, cu toate ca subliniaza bine infinitul. Evaporarea intr-un nor s-ar potrivii mai bine cu zburatul printre nori si mai ales in ei. Multumesc pentru vizita si pentru comentariu, mi-a dat de gandit. :)

      Ștergere
  3. cuvintele, melodia, totul se contopeste. imi place

    RăspundețiȘtergere
  4. Trebuie sa fie o solutie pentru fiecare problemuta si chiar si asa, teama imi este si mie. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si daca consecintele solutiei sunt mai rele decat problema in sine?

      Ștergere