Salut! Sunt aceeași pseudo-insensibilă dintotdeauna. Ce avem pentru astăzi? Ei bine, chiar nimic nou. Parcă cheful meu de a vorbii despre seriale, despre mine sau deeeespre orice scriu eu pe aici, în general, a scăzut mai mult decât era de așteptat.
Dar vom încerca...
În acest moment sunt furioasă. Sau indignată.
Ascult o melodie pe repeat și mă gândesc când pisici m-am întors iar la vârsta de treisprezece anișori. La vârsta în care ... ei bine, eram puțin penibilă. Sau puțin mai mult.
Și, ca de multe ori, este vorba despre o multitudine de conflicte interioare. Și exterioare, dar nu știu cum se face că, de multe ori, alea pur și simplu nu mai contează.
Iar locușorul ăsta a încetat de mult să mai fie... sacul meu de box. În momente geniale sau mai puțin geniale. Și nu putem remedia asta.
Al naibii trecut. Nu-l putem schimba. Și asta este teribil de frustrant.
Prezentul? Ei bine, tare mi-e că n-o să fie prea diferit față de trecut. Și tare mi-e că nici p'ăsta nu-l pot schimba.
Viitorul? Poate într-o zi voi schimba viitorul prezent și așa se va schimba și viitorul viitor și, în cele din urmă, viitorul trecut. Dar până atunci... mai e.
Și, dintr-o dată, starea mea de spirit a trecut de la aia, la cea de vinovată. Mă simt vinovată. Acum, mă simt trădată de propria-mi ființă. Și vinovată că m-am trădat.
Dap, bun venit în ținutul meu fericit, care e departe de a fi fericit sau cel puțin logic.
Nu trebuie sa ne uitam in trecut pentru ca am fost deja acolo si nici nu trebuie sa traim ancorati in el. Singurul moment pe care suntem stapani este prezentul , iar in baza deciziilor noastre de acum si a actiunilor noastre se formeaza viitorul.
RăspundețiȘtergereSi cand nu suntem stapani nici pe prezent? Ce ramane de facut?
Ștergere