Ce (mai) urăsc eu la oameni? Nu urăsc minciuna, nu. Urăsc prefăcătoria. Genul acela de prefăcătorie care te înjunghie pe la spate. Omuleții ăia care se prefac că te plac, care ți se bagă pe sub piele și te fac să ai încredere în ei, care ți se cuibăresc în suflet dar care, pentru ei, totul e fals. Îți sunt prieteni doar pentru că sunt în căutare de bârfe noi. Sau pur și simplu se plictisesc. Sincer, nu am nici o idee ce se află în capul lor. Și nu e faptul că se prefac. E faptul că te trădează de la început până la sfârșit, fără pic de remușcări și fără să se gândească o clipă că poate, doar poate, ei chiar rănesc pe cineva. Și nu, nu zic că ar trebuii să le pese de altcineva înafară de ei. Adică, dacă mă uit în oglindă, și eu sunt incredibil de egoistă. Doar că ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Un fel de karma.
Mie nu-mi place nici minciuna si nici aceste persoane cu 2 fete.
RăspundețiȘtergereMinciuna e iertabila. In fond, toata lumea minte. Si uneori minciuna are si ea motivele ei. ^.^
ȘtergereNici eu nu suport oamenii falsi, cu doua fete. Oameni care se dau prietenii tai doar cand au ceva de castigat, cand au obtinut ce au vrut, te arunca la gunoi fara sa clipeasca.
RăspundețiȘtergereAm numarat trei virgule, doua puncte si doua majuscule. ^.^
ȘtergereTrista umanitatea asta. :-<