sâmbătă, 6 octombrie 2012

Iar și din nou

Nu mi-a mers netu'. Acu' mere.
Alegeri. Nu-mi plac. Știu ce ar trebuii să aleg, știu ce vreau să aleg, știu ce îmi doresc să aleg, ce ar fi bine să aleg, ce ar fi corect să aleg. Dar oare care dintre aceste alegeri le poate eclipsa pe celelalte? 
Lucrul la care râvnesc cu adevărat... este acela de a nu fi nevoită să fac nici o alegere. Să o facă altcineva în locul meu și eu să dau vina pe respectivul în caz că e alegerea greșită... sau să se întâmple ceva care să oprească sau să pună pe pauză timpul. Viața. 
Oamenii... au memoria, nu selectivă, ci ușor de șters. Ușor de înlocuit. Presupunând că un om a învățat despre tine mai multe lucruri decât ai învățat chiar și tu despre tine, suficient cât să scrie o carte... și apoi să se întâmple ceva, să faci ceva, să invețe ceva nou și dintr-o dată, toată acea carte imaginară să fie aruncată în flăcări cu cruzime. 
O bătălie între două conștiințe. Una rănită, disperată și dornică de răzbunare. Întunecată și fără să mai posede vreun strop de rațiune... Și încă una vinovată, disperată dar diferit... În fața unui șemineu, prima persoană pe un scaun mare din piele, a doua într-un colțișor al camerei, poate în pragul ușii, cu ochii mari și rugători, căutând orice fel de urmă de compasiune și negăsind... Și omulețul din scaun să arunce leneș o carte groasă în foc. O carte cu copertă roșie, o carte veche și nouă, o carte care miroase ca acele cărți prăfuite și adevărate. Da, aruncă cu mâna dreaptă o carte adevărată în foc, uitându-se în continuare în ochii tăi, cu o privire răzbunătoare și îndurerată în același timp. Și să vezi cum flăcările se înalță în întunericul camerei, devorându-ți inima, gândurile, trăirile, fiecare bucățică din tine... Și în loc să fie ce? Cenușă? Și totuși... așa de corect. În nedreptatea asta supremă a universului, asta este corect... 
Evident, oamenii sunt fragili. Cu toții suntem al naibii de fragili și asta fix când ne așteptăm mai puțin. În acel moment în care ești sigur că poți să posezi un calm desăvârșit, fix atunci ești cel mai fragil... 
Oamenii renunță la rațiune în favoarea sentimentelor. Dar oare care dintre ele este cel mai benefic? 
Eu voi vota întotdeauna cu rațiunea, cu creerașu'... Cu stabilitatea.

4 comentarii:

  1. Uneori si facand alegeri rationale putem gresi !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dap, tocmai d'asta sunt al naibii de departe de a face alegerea rationala ;))

      Ștergere
  2. Eu nu suport ratiunea dar mai mereu merg pe mana ei fiindca e mai periculos sa te lasi dus de sentimente desi se spune ca daca nu risti ,nu castigi.Si nici mie nu imi place sa fac alegeri , stau mereu cu frica ca o sa o aleg pe cea gresita , lucru care iar nu-i bun .
    Mi-a placut cum ai scrisss , iar . O toamna frumoasa sa ai ! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ratiunea... e rationala ;))
      Multumesc, o toamna frumoasa si tie :*

      Ștergere