Momente

Amânarea inevitabilului sau un alt mod de a fugii de realitate.

Plimbări lungi. Viteză scăzută. Pași greoi, lenți, grei, mici... Ocoluri. Alegerea de a merge pe jos în loc de utilizarea transportului în comun sau limuzinei. Contemplarea naturii înconjurătoare sau a găurilor din asfalt. Redescoperirea sinelui de mult pierdut sau inventarea unui discurs mincinos plin de scuze jalnice. Găsirea unei pietricele și lovirea ei o data la doi-trei pași parcurși. Timpul oprindu-se în loc, așteptându-ți frica să se manifeste, sau așteptându-ți lenea care, evident, nu avea să ajungă prea curând la destinație. Deranjarea de către vreun trecător mai mult sau mai puțin grăbit care strică priveliștea sau armonia imperfectă. Armonie datorată de către sunetele excesiv de zgomotoase ale mașinilor sau ale câinilor comunitari. Câteva momente de liniște absolută în care se aud proprii pași, și propriile bătăi ale inimii a cărei prezență fusese uitată mult timp. 

Până acum.

Melodie foarte, foarte frumoasă cu un videoclip la fel de furmos și versuri la fel de frumoase, frumoase.

Da, știu că nu prea comentez pe bloguri. Da, știu că sunt leneșă. Da, bineînțeles că-mi cer scuze.