Am si eu momente. Scurte.

O să mă evapor într-un norișor de fum. 

Da, asta vreau să fac. Da, asta am nevoie să fac. Da, asta trebuie să fac. Nu, asta nu pot face.

Și... dacă m-aș evapora într-un norișor de fum... nu aș mai fi aici. Nu aș mai face parte din acest univers, din ținutul meu fericit. M-aș ascunde într-un colțișor al inim minții mele, departe de tot, de toate și, cel mai important, de toți. Un fel de pauză. Nu, mai mult o vacanță. Mi-aș lua o vacanță de la simțit, gândit, existat. M-aș ascunde într-un colțișor al unei camere rotunde. Da, asta aș face. M-aș împărții la 0. Temporar. Doooar temporar.


Situații fără scăpare peste tot. Știi ce? Sunt câteva lucruri care mă îngrozesc enorm în lumea asta. Primul, sunt gângăniile. Nu, nu un gândăcel amețit pierdut prin di'ta mai camera. Zeci, sute de gândăcei sau alte chestiuțe de genul. Al doilea lucru... situațiile fără scăpare. Probleme fără soluții. Etc, etc.
Ce mai super-erou sunt și eu.

România

Ok, știați de emisiunea Top Gear și cum au venit ei drăguț prin România acum ceva timp? În sezonul 14, episodul 1 mai exact. Și, lăsând la o parte unele chestiuțe nu prea plăcute, până și acelor britanici care mi se par foarte rasiști, le-a plăcut. Au rămas impresionați de mașinile foarte tari, au făcut ture pe sub Palatul Parlamentului șiiii s-au dus pe Transfăgărășan (despre care Clarkson a spus „Acesta este cel mai bun drum din lume! România iți mulțumim că ai acest drum. Putem să rămanem aici pentru totdeauna?”). Au rămas impresionați și de barajul Vidraru, de fapt a fost o scenă chiar amuzantă atunci. Oricum, știți că datorită vizitei lor pe acolo, Transfăgărășanul a fost pus în primele 13 cele mai grozave drumuri din lume? 

Ok, chestiuța asta e veche, din 2009 mi se pare. Ideea era că țara asta este plină de o grămadă de lucruri grozave! 

Puțin au auzit de Transalpina care este șoseaua cea mai înaltă din România și chiar mi se pare mult mai spectaculoasă decât cea de mai sus. Mi se pare că acest drum a fost.. descoperit prima dată de romani. Și-mi permit să mă laud că duminică am fost pe acolo și merită. Asfaltul este bun. Și este o porțiune micuță în care ți se pare că ești într-un vis, când mașinuța merge pe asfaltul perfect și de o parte și de alta se află brazi, copaci atât de verzi care vor să înghită drumul și mașinuța. Din păcate, o mare parte din priveliște este distrusă de copacii lipsă, tăiați. Și asta rău de tot! Drumul ține de undeva de la lacul Vidra (care da, e și el foarte grozav) și urcă mult și apoi coboară mult. Eu am fost într-un nor! Daaaa, chiar am fost într-un nor și trebuie să recunosc că este un drum teribil de periculos având în vedere că se vedea cu greu la un metru în față.

Și ce aș putea să mai zic? Țara asta are de toate. Asta nu era o noutate, dar nu numai că are mare, munte, câmpie, deltă și altele, are și alte lucruri care merită vizitate. Peisaje naturale (sau semi-naturale) pur și simplu perfecte, și palate. O mulțime. Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană în 2007. Bucureștiul are Palatul Parlamentului, a doua cea mai mare clădire din lume -care are totul făcut exclusiv în România, de la candelabrele de cristal (cel mai mare are 5 tone) la covoare și marmură și tot. Și mai sunt. Multe. Peșteri, Delta Dunării, Centrul Vechi din București, etc etc.

În concluzie, România este o țară minunată cu o reputație cam proastă în străinătate. Și asta este cel mai greșit lucru din lume.

Simple

Hei hei hei. Iar vreau chestiuțe imposibile. Știi ce vreau azi?
Vreau să fiu eu cea reală, să nu mă opresc la fiecare pas și să mă uit în spate să văd dacă s-a spart ceva. Vreau să uit măcar o zi de consecințe și de cauze. Vreau o zi, 15000 de zile, un infinit de zile, în care să nu conteze dacă aleg merele sau perele, în care să mă port irațional. Vreau să simt o libertate aparte.
Da, vreau să mă joc așa cum o făceam acum mulți ani. Atât. :)

Pauze şi începuturi

E vacanță, nu că asta ar fi o noutate. Este și exagerat de cald dar îmi lipsea această libertate sufocantă. O să-mi lipsească chestii? Mmmmprobabil. Gen drumul acela pe care-l făceam frumușel acasă în unele zile. Doar unele. Și altele. Să vedeeem. O să-mi mai lipsească orele de engleză. Maxim. Și profa de română. Minim. Și omuleți. Da, nici mie nu-mi vine să cred daaar omuleți.

Deci da. Mă gândeam eu ca disperata acum 3-4 zile căăăă vacanța asta o să fie mai mult decât genială, că o să fac o grămadă de chestiuțe, dar parcă mai multe aș fi făcut dacă ar fi fost semi-școală. 

Eh, în final totul e perfect. Yup, după multitudinea de conflicte interioare şi exterioare, îmi permit să cred că totul o să fie bine. 

Tick tock

Azi mă simt trădată. Trădată de propria-mi căpățână proastă și credulă, care chiar și atunci când nu mai e credulă e mai paranoică ca paranoia. Da, știu, e stupid. Dar eu le am cu extremele.
O drujbă. Îmi doresc o drujbă ca să-i ciopârțesc pe toți din univers. Și după poate mă voi simții mai bine.


În afara faptului că în 2-3 zile îmi recapăt libertatea, nimic nou sub soare. Așa căăă... revin. Bye bye.


**blogspot.ro ? Really? :| **

Doua secunde

Mă evapor într-o clipită.
Aveam în plan să scriu despre tot și toate și alte stupizenii de genul acesta. Dar am găsit niște imagini care-mi ușurează enorm de mult munca șiiii care se potrivesc ca o mănușă cu ceea ce zumzăie prin căpățâna mea. Asta așa, că sunt eu leneșă.
Șiii o melodie. Apoi mă tirez înapoi în ținutul fericit.

Șiii asta mi-ar plăcea să pot face.
Dar bănuiesc că sunt prea masochistă pentru asta. 

Nimic și totul

Să scrii ceva înseamnă să-l faci să devină adevărat. Nici o întâmplare, nici un sentiment nu mi se par atât de reale pe cât sunt, atunci când le scrii . Când dai o formă gândurilor tale haotice, o formă nedefinită și înțeleasă de tine mai bine decât orice și oricine. Poate fi o minciună. Dacă o scrii, devine mai adevărată ca niciodată. Ca și cum, dacă există o hârtiuță în univers, neobservată de nimeni și complet nesemnificativă, totul se schimbă. Asta mi se pare mie paradoxal. Pentru că nu schimbă nimic și totuși schimbă totul. Este doar senzația mea, nu? Doar părerea mea? 
De aceea, ca în multe dăți, voi tăcea. Stiloul meu va amuții și caiețelul meu micuț cu spirală mă va aștepta zile, săptămâni, luni, până când mă voi considera pregătită pentru a mă confrunta cu realitatea. Mă va aștepta liniștit, sub pat, în birou sau printre alte cărți și caiete, va fii singur singurel și nimănui nu-i va mai păsa de el. Dar îmi va fi loial și mă va primii cu brațele deschise atunci când voi considera că am amânat prea mult inevitabilul. Sau până voi avea toane.

Azi

Deznădejde.

Eu și cu timpul nu am fost niciodată prieteni prea buni. Nu reușeam să ne sincronizăm vreo clipă. De fapt, mai mult a fost vina lui, dar e prea slab ca să recunoască.  Ori se mișca prea repede, ori prea încet. Oooori marea era fără pic de valuri de mureai de plictiseală, ori era di'ta mai furtuna. Uite, acum, parcă ar fi trecut o eternitate, ca și cum toate, toate care contau așa de mult în trecut, au fost doar un vis vag dintr-un alt univers. Adevărul e că da, chiar au fost într-un alt univers. Dar nu chiar așa de depărtat precum se simte. Și acum mult, mult timp mi-am dat seama că dacă vrei să „contopești” două sau mai multe lumi, va fi un cutremur de mari proporții și doar tu îl vei simții. Dar este o părere strict subiectivă, în fond, adevărul diferă de la persoană la persoană. Oricum ar fi și oricât de multe lucruri s-ar fi schimbat și ar continua să se schimbe, doar eu am rămas și o să rămân întotdeauna la fel. Poate prea la fel. 

Vreau să urez tuturor omuleților din univers (și omuleților verzi, bineînțeles), o vaaară însorită și plină deeee alte mii de veri! De asemenea, că tot a fost ziua copilului, îi urez copilului din fiecare dintre voi la cât mai multă atenție, iubire și la cât mai mulți ani! La muți ani drăguței de C.L.M. a cărei zile a fost ieri, la mulți ani blogului Viziuni din viață și la mulți ani posesorului care a mai îmbătrânit nițeluș (hehe >:) ) șiiii multe torturi drăgălașe! :D

Șiiii o super melodie!