sâmbătă, 29 septembrie 2012

Omuleți drăguți

Din categoria „Chestii evidente despre omuleți”, astăzi voi scrie despre un secret știut de toată lumea, o convenție logică a unei societăți în formare, despre care nu se prea vorbește și care e „practicată” de majoritatea.
So, începem. 
Oamenii sunt drăguți, amabili, te mint frumos, cu zâmbete și chestiuțe. Oh, te rog, nu te gândii că ai fi tu o persoană atât de formidabilă sau că sunt ei uși de biserică. Sunt doar... lași. Le e frică să-ți spună verde-n față că ești urât și prost, în opinia lor. Pentru că și tu vei face la fel și pentru că ei adoră prea mult aparențele. Deci motivul pentru care oamenii sunt falși? Ăsta este. Sunt slabi. Dacă ar fi sinceri, ai fi și tu sincer și asta e mai mult decât pot suporta ei. Daaaaar, dacă ei te complimentează, te vei simții obligat să-i complimentezi și tu. Să le admiri deșteptăciunea care dă pe dinafară, spre exemplu. Deci d'asta sunt oamenii drăguți. D'asta ești tu drăguț. D'asta sunt eu drăguță. D'asta suntem mulți drăguți. Pentru că vrem ca și restul să fie drăguți cu noi.
Ok, asta nu înseamnă că respectivii oameni nu sunt drăguți de fel. Înseamnă doar că au încă o motivație pentru a fii drăguți. :D Adică chestia de mai sus are o grămadă de condiții. Știți și singuri care sunt.
Asta pentru că mi-era dor să scriu chestiuțe evidente despre omuleți obișnuiți.
Bye bye :)

vineri, 28 septembrie 2012

Promovare. III

Poc-poc-poc-poc. 
Dacă tot am început cu câte o promovare pe zi, vom continuaaa, asta până când nu vom mai continua (profund, nu?).
Blogulețul de astăzi este... oh... un blog cu povești? Yup, asta este, un blog cu povești. Ok, brb, mă apuc de citit povești. Back. Oh, nu sunt povești. E o poveste. O poveste care până acum a reușit să-mi facă pielea de găină. Tipa asta scrie atât de bine și frumos! Două fire narative...? James și Anna. Anna într-un sanatoriu. Din jurnalul Annei și Din confesiunile lui James... Nu, nu mă pot oprii din citit. Îmi place. 
Pur și simplu îmi place, felul în care scrie, felul în care mi-e transpusă persoana în poveste, felul în care mă face să simt ce simt ăia doi acolo. Oh, am terminat de citit. Bine, nu am terminat, doar am ajuns la zi cu... povestea. Scrie frumos. Nu mă așteptam să mă las prinsă din nou într-o altă... lume.
Ok, promovare, promovare. N-o să spun din poveste. Nu e frumos, strici surpriza. 
Povestea esteee... plină de melancolie, de tristețe, de disperare, de durere... Iubire neîmpărtășită plus un strop de realitate crudă până în măduva oaselor. Și o multitudine de sentimente, de nebunie, de de toate.
Lxi deci. Nu cunosc, dar nu e relevant. Mi-a plăcut ce am citit și voi continua să citesc. Cine se ascunde în spatele numelui... în spatele lumii acelea, ei bine, nu am nici cea mai vagă idee. Dar îmi place și asta e tot ce contează. Așa cu recomand cu multă căldură să vă faceți timp, să citiți, pentru că merită. Eu una nu regret și aștept cu nerăbdare continuarea. 

joi, 27 septembrie 2012

Promovări. II

Tap-tap-tap-tap. Ehm, dacă tot am început cu promovările, vom continua. Asta până când îmi va revenii o oarecare inspirație pentru postări cu mai mult din mine în ele.
Blogulețul pe care îl vom promova astăzi este al unicului Vioreld
Tip de 19 anișori căruia îi place să se implice în activități și să facă lumea să fie un loc mai bun. Îi place să scrie, nu o să se lase niciodată de activitatea lui preferată, este civilizat, credincios și bun, total diferit de alți omuleți.
Blogul lui eeeee plin de o multitudine de articole pe diferite teme, majoritatea bazate pe experiențe și opinii personale. Este „creerul” campaniei cu „promovează-ți blogul” și, repet, îi place să scrie. Inclusiv poezii. Ie un di'ta mai talentu! Și știți de ce? Pentru că-i place ce face și asta este foarte foarte tare! 
Blogul, blogul, blogul. Îmi place blogul Viziuni din viață, dar cui nu-i place? Oh, era să uit. Sunt oameni care care care... știți voi, invidioși, daaaar el trece peste și chestiuțe de genu'.
Îi urmăresc blogul de mult, îi citesc fiecare postare de mult, sunt prea leneșă ca să comentez peste tot dar asta e altă treabă. Scrie din suflet și cu sufletul, vrea să se afirme, să fie el cel adevărat și nu se va lăsa bătut vreodată. Nu-i așa că asta e minunat? Nu-i așa că nu poți să zici că întâlnești la fiecare colț de stradă un asemenea om? Da, păi, cuvintele sunt de prisos. Convingeți-vă și singuri. :)

miercuri, 26 septembrie 2012

Promovări. I

Pam-pam-pam-pam.
Yup, mintea mea creață s-a găsit să participe la campania „Promvează-ți blogul” desfășurată de Vioreld și chiar dacă, dintr-o dată, timpul mi-e la pământ, nu mai pot da înapoi. Blogurile care mai participă nu-mi erau cunoscute până de curând așa că în ultimile două zile le-am ... răsfoit. Primul care mi-a atras atenția în mod special a fost cel al lui Alecsandra Alle, anumeeee Ascunsă  <-ăsta. 
Soooo, începem. Tipă de 14 ani care spune ce gândește, care este ea cea adevărată, care-și scrie gândurile, ideile, sentimentele, care se scrie pe sine și se servește pe tavă pentru a fi consumată, pentru a-i droga și pe alții cu felul ei de a scrie. Și asta e de bine, credeți-mă pe cuvânt, nimic nu poate fi mai bine decât atât. Blogul este unul de tip personal, povestește întâmplări, se descarcă și alte chestiuțe de genul acesta. Și aici fac o paranteză nesimțită și scriu despre mine: lenea și timpul limitat nu m-au lăsat să-i citesc tot blogul. Oricum, revenim. Deeeci tipă total necunoscută-mi, mult mai matură decât ar descrie-o vârsta, cu unele chestiuțe și altele.
E sinceră. Scrie frumos, mai precis nu se ascunde (Ascunsa nu se ascunde) în spatele unor expresii și simboluri pe care numai ea le cunoaște. În concluzie, chiar dacă presimt că nu va fi acesta sfârșitul postării, îmi place mult blogul ei. Face parte dintre acele bloguri care te ademenesc din prima clipă în care ai dat click pe ele. Un aspect îngrijit, scris frumos (aka corect, liber, etc).
Ok, asta a fost tot. Am teme la chimie, deci m-am zâtit de aci. Bye bye. :)
Oh, și scuze pentru lipsa de activitate pe alte bloguri cât și pentru cea de pe blogul meu. :D


luni, 17 septembrie 2012

bum-bum.

Bun venit în același univers nemilos până în pânzele albe, sadic. Și e rece, e exagerat de rece. Îmi vreau norișorul de fum în care să mă evapor, acel loc plin de.. de siguranță. Îmi vreau căldura înapoi.
De când a început clarvăzătorenia mea s-o ia în halul ăsta la vale?

Oricum, a început școala. Și totul se anunță a fi mai catastrofal decât oricând. Zi-mi, Ada, ești în stare să faci față? Sau te vei ascunde în spatele Addei, atât de în spate încât nici ea nu te va mai vedea?


miercuri, 12 septembrie 2012

Movie time.

De curând a început sezonul 7 dintr-unul dintre serialele mele favorite, Doctor Who, pe care-l recomand cu căldură tuturor omulețiilor visători care-și doresc să călătorească prin timp și spațiu.
Și m-am uitat și la filmul The Cabin In The Woods care a fost la fel de monumental precum era lăudat în 3lăr. Aparține genului horror daaaaar nu m-a speriat. Parcă. Este teribil de clișeic, dar știe deja asta și se folosește la maxim de acest lucru. Și uite așa au reușit ei să transforme clișeul în ceva inedit. Google it.
Am văzut și filmul Queen of the Damned alaltăieri care a fost genial. Și mi s-a părut mai reușit decât Interviu cu un vampir. Poate datorită acelui Lestat fascinant.
Și ieri am văzut Step Up Revolution care a fost... o sexoșenie plină cu sexoșenii. Genul meu de film. Șiii povestea a fost interesantă. :D
Șiiiii azi am văzut The Expendables 2 care a fost pur și simplu ultra-mega-bestial. În ce univers paralele vă puteți imagina că sfântul Chuck Norris spune banc cu el? A fost mega iepic tot filmu! Mă așteptam să trag un pui de somn, ceva, dar pur și simplu râsul m-a ținut trează.
Șiii mă voi (re)apuca pe bune de True Blood. Asta pentru că am văzut doar sezonul 1 sau ceva de genul acesta și mă oprisem eu frumușel pentru că mă plictisisem. Dar am văzut ieri o părticică dintr-un episod din sezonul cinci la care se uita vară'mea și nu mă puteam gândii decât la „Măiculiță, vreau să văd mai mult!”. Ce pot să zic... uneori chestiile sângeroase și dubioase mă ating la inimioară.
Oh, și am văzut în sfârșit și The Avengers care a fost foarte foarte foarte foarte (...) foarte tare.
Și, că tot uit mereu să pomenesc de asta, prima postare de pe blogul meu e de pe 26.07.2010. Doi anișori și ceva! :x Nu mă așteptam să-mi crească puișorul atât de mare. :x Șii am 174 de postări, cu asta 175 :D. Mă simt atât de multi mega ultra mândră de mine. :X Șii nu, nu beneficiez de popularitatea de care majoritatea blogurilor tinere sau mai puțin tinere o posedă, dar mie mi-e foarte bine așa, având în vedere că scriu pentru mine, nu pentru altcineva. :D Ok, tac. :D
Buuun, altceva. Vacanța e pe sfârșite. Lenea mea e în continuă creșter,e și dorința mea de a lua foc școala, la fel. În concluzieeee, o melodie ultra mega multi adorabilă.


joi, 6 septembrie 2012

Dor

Mi-e dor de simplitate, de lejeritatea aceea aparte cu care obișnuiam să-mi aștern gândurile pe hârtie. Mi-e dor să fiu eu, să nu-mi pese de părerile omulețiilor sau, cel puțin, să ignor faptul că îmi pasă. 
Mi-e dor de primăvară, de speranța și parfumul primăverii, mi-e dor de zâmbete și râsete, mi-e dor de prietenie.
Mi-e dor de trecutul trecut care este atât de vechi acum, încât nici nu mi-l mai amintesc. E doar vag, ca pe un vis frumos și prea simplu. Ei bine, lucrurile bune nu țin. Am renunțat să mai mă agăț de firișoare al naibii de subțiri, am renunțat să mai cred în finaluri fericite. Dar mi-e dor.

 Am obosit. Și știu cât de stupid pare. Știu că totul o să treacă în timp, că peste ani mă voi afla aici și voi râde de propria-mi prostie. Dar până atunci va trebuii să trăiesc în ea și să sper că, într-o zi, voi reușii să ajung la suprafață.

luni, 3 septembrie 2012

Omuleț

 Nu ți-e dor câtuși de puțin de serile târzii și râsetele mute? De aroma aceea a perfecțiunii care te înconjura? De visele avute, de planurile făcute... Nu ți-e dor de tine?  Ai fi crezut vreodată că tu, chiar tu, te-ai fi putut transforma într-o ființă odioasă, cineva despre care jurai că nu vei fi niciodată?
Hai să credem puțin în planuri divine, mărețe, să credem că toate astea sunt mai mult decât ceea ce pare. Pentru că sunt. Degeaba o dai la întors „că poate”. Sunt. Și dacă nu crezi în divinitate, vei crede știința, Efectul Fluture*. Oricum ar fi, orice fel de om ai fi, ești capabil de lucruri mărețe. Minunate sau groaznice. În orice ai crede, oricât de bun sau rău, oricât de micuț sau mare, în orice înconjurare, ești al naibii de important. 

*Mai multe despre Efectul Fluture și alte chestiuțe foarte interesante aici. :D

duminică, 2 septembrie 2012

Septembrie

Dap, septembrie.  Ș'acum totul e plin cu melodii triste în care se pomenește de această lună și alte chestii d'astea. Ei bine, e sfârșitul, e normal să fie plin cu dramatism. Daaar, de asemenea, un nou început. Dar parcă nu ne încălzește cu nimic asta.. nu?

Și, ca să gustați și voi din popularitatea acestei luni...

   
© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis