Înainte să uit, pentru că sigur aș fi uitat, la mulți ani pentru mâine tuturor celora care poartă numele de Andrei, Andreea și altele asemănătoare. (iexact, tocmai mi-am urat și mie La mulți ani, ceea ce e complet normal, chiar îmi doresc să trăiesc câțiva ani, mai mulți). Așam, în rest... nimic. Iar nimicul este atât de plin cu nimic încât mă copleșește.
Hmmm.... Exemplu de text argumentativ, pentru că plictiseala mea este undeva la cote maxime. Ana are mere și pere.
Consider afirmația Ana are mere și pere adevărată.
În primul rând, Ana are mere, lucru ce se știe din cărțile de română din clasele mici sau, din glumele făcute pe seama unei Ane oarecare și a merelor ei mai mult sau mai puțin consistente. De exemplu, X exclamă, în timpul unei discuții, „Ce mere are Ana!”. Un alt loc din care s-ar putea deduce existența merelor respectivei, este cazul în care, de exemplu, un anume Y are o colegă cu același nume pomenit de atâtea ori până acum, care aduce mereu câte un măr roșu la școală și îl mănâncă.
În al doilea rând, Ana are și pere, lucru care rezultă din ideea de mai sus, deoarece dacă ar fi avut doar mere, acestea s-ar fi plictisit singure și ar fi urmat o revoltă care, în final, ar fi dus la dispariția fetei pe un tărâm plin cu zombie. Dar cum ea încă trăiește și nici nu pare să dea colțul prea curând, nu există nici o șansă ca Ana să nu aibă pere.
În concluzie, sunt de părere că Ana are mere și pere.
//P.S.//: Dacă Ana are mere și pere, asta nu exclude ideea că ea ar avea mai multe fructe. Cum ar fi piersicuțe, pepeni sau chiar banane. De asemenea, ea ar putea să fie capul unei întregi mafii a fructelor.
Poţi să te plângi că trandafirii au spini, sau te poţi bucura că spinii au trandafiri.