sâmbătă, 12 ianuarie 2013

2

Oare câte lumi pot fi create cu tine, o foaie și un stilou?
O infinitate.
Singuuuuur, atât de singuuuuuur...

Ziua 1

  Ceva se întâmplă afară. Ceva rău, rău, rău. Eu m-am ascuns frumușel în apartamentul meu. Am închis ușa cu cheia. De 2 ori. Sau poate ar fi trebuit de 3 ori? Dar nu se poate de 3 ori. Ar fi mai bine să o baricadez cu scânduri și cuie, ca în filme și desene animate? Dar de unde cuie? Și chiar dacă găsesc cuie, de unde scânduri? Sau să pun canapeaua în dreptul ușii? Dar nu prea am cum sa o înghesui prin holul mic. Și, la o adică, dacă da cineva cu toporul în ușița mea, canapeaua aia nu ar face nimic. Ar trece frumos peste ea sau poate chiar s-ar așeza pe ea, ar comanda și niște cartofi prăjiți, probabil. Cred că ar fi indicat, ca, în caz că pun canapeaua acolo, să pun și un televizor. În fond, vreau sa fiu o gazdă bună. 
  Am făcut rezerve de apă. Multe. Ca în caz că același nebun cu toporul de mai devreme se hotărăște să îmi oprească mie sfânta apă. Sper că nu, totuși. nu vreau să înceapă să miroasă sau ceva. Dar dacă rămân fără săpun? Uite, la asta nu m-am gândit. Dar nici nu am avut când. Și totuși, am văzut într-un episod din Minți Criminale că simțul mirosului este cel mai adaptabil, sau ceva asemănător.
  De mâncare nu am făcut rezerve, dar nu-mi fac griji. La cât au fost hrăniți porumbeii pe pervazul geamului, sigur se găsesc câțiva care să-ți dea viața pentru un scop nobil: hrănirea mea. Știu din surse sigură că e bună, bună cărnița de porumbel.
  Oare ar trebuii să baricadez și ferestrele, totuși? Asta în caz că ar putea intra ceva pe ele. Cine știe? Dar sunt la etajul patru, cum să ajungă vreun om până aici? Poate altceva. Și, dacă stau să mă gândesc mai bine, un om s-ar putea cățăra pe copacul din fața geamului meu și ar ajunge destul de ușor pe balcon. Sau poate nu? Dacă ar fi Batman ar reușii. Sau Superman. Sau Spiderman. Ei bine, deci trebuie doar să sper că nu mă va ataca un super-erou.
  Dacă aș sta prea mult aici, singur, poate aș devenii un fel de om al peșterii. Deci poate ar fi trebuit să mai iau pe cineva să-mi țină de urât. Prea târziu acum. Voi spera doar să nu cadă firele de net, rețelele Wireless. În rest, am ceva tehnologie aici: un laptop (stricat, dar poate izolarea mă transformă într-un geniu și voi știi cum să-l repar), o tabletă (cam înceată), un calculator (cam de pe vremea străbunicii) și un telefon (nou, modern, și foarte tare). Am chiar și încărcătoarele lor. Deci aș putea să vorbesc pe Skype sau pe Yahoo Messenger cu cineva, non-stop, ca să nu-mi pierd „latura umană”. Da, sigur am văzut faza asta într-un film. 
  Voi spera totuși să nu-mi cadă curentul. Energia electrică. Chiar dacă televizorul mai face câteodată urât și îi mai cade antena, este bine venit. Plus că, chiar și fără antenă, tot prind TVR-1. Grozav, nu? Iar lumina nu este niciodată rea. Și am un calorifer electric, ca să nu mor de frig. Gazele le-am oprit eu singurel, înainte să se întâmple ceva. Dacă m-ar fi intoxicat cu gaze? Sau dacă mi-ar fi dat foc la casă? Sincer, nu știu care stă treaba cu astea, dar prefer să nu risc.
  Totuși, oare cine o să plătească facturile? Sau o să trebuiască să le plătesc? Sper că nu.
  Arme! Armele sunt esențiale. Dacă sunt atacat, îmi trebuie neapărat arme! Dar nu am... Nu am avut de unde și când să le iau. Deci cuțite, cuțitele sunt bune, nu? Mai am și niște ace, foarfece... Poate ar trebuii să pun capcane? 
  Mai bine mi-aș construi o fortăreață, ceva prin casă. Unde? În debara? Nu. În bucătărie? Nu. În sufragerie? Nici atât. Pe hol? Nici o șansă. În dormitor? Poate. La baie? Poate, dar ar sării prea mult în evidență. Cred. Nu știu, eu votez cu dormitorul. Este ultima camera. Deci o mică ascunzătoare în cel mai îndepărtat colțișor din apartament: nu e o idee rea. Aș putea să dau dulapul ăla mai în față. Dar nu, ar fi prea evident. Și totuși, dacă aș scoate măsuța aia care vine în spatele patului... Aș putea să dau patul mai la perete. Apoi dulapul ăla mare, mai spre pat. Mi-ar rămâne cam jumătate de metru pătrat, după dulap. Deci ar trebuii să mut și biroul. Și... oh, nu știu. Poate cel mai bine ar fi să fac o gaură spre apartamentul vecinilor. Dar dacă nu este sigur? Nu, sincer, nu știu ce să fac. Ok, fără fortăreață. Nu am prea avea unde să o punem, nu-i așa?
  Aș suna pe cineva... Dar nu am cum. Liniile telefonice sunt ocupate. Cred.
  Nu, nu am nici măcar o mică șansă să supraviețuiesc. 
  Ar trebui să mă panichez. De fapt, asta o să fac. După ce îmi termin bomboanele Skittles.

2 comentarii:

  1. Whaaa te-ai gandit chiar la toate ! Cu toate ca nu am inteles ce fel de incident national s-antamplat, e foarte smechera povestea asta si astept multe altele:P.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incidentul national ( sau international, sau planetar, sau mental) este strict secret. :> Merci :)

      Ștergere

© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis