Aștept

Aayooh 

I'm tired of using technology 

I need you right in front of me 

  M-am plictisit. M-am plictisit atât de tare încât m-am apucat și de temele la română. Dar m-au plictisit și alea. Nici temele nu mai sunt cum erau. Și fiind ultima zi din vacanță, mâine începând iar școala, încerc să savurez plictiseala din plin. Dar e plictisitor.

  Stau în același colțișor al ținutului meu fericit, așteptând să vină noaptea și apoi să vină ziua, așteptând să treacă săptămânile și lunile, anii, așteptând să-mi treacă viata, să-mi încep viața. Poate că mâine va fi mai cald. Poate că poimâine voi avea mai mult noroc. Poate că mere, poate că pere. Viața e o continua așteptare: așteptarea tramvaiului, așteptarea pauzei, a terminării orelor, a weekendului, a vacanței. Lucrurile bune se lasă așteptate. Nu pentru că sunt ele sadice, ci pentru că le dorești tu. Dubioasa faza cu așteptarea asta, nu? Știi ce astept eu acum? Vacanța de vara! Sau primăvara... pentru că e urmată de vacanța de vară. Sau o altă invitație la teatru de la diriga... Sau, nu știu, aștept o vreme mai bună sau aștept momentul în care să pot și eu realiza, în final, că și asta e o vreme bună. 

  Oamenii sunt mereu în așteptare. Toți. Așteaptă lucrurile banale de zi cu zi, așteaptă trecerea zilelor, așteaptă iubirile, așteaptă momentul în care să facă ceea ce își doresc.