Cumva, mă simt singură. Mă simt nedreptățită. Mă simt atât de singură printre atât de mulți oameni. Și e stupid și mă simt iar ca o puștoaică micuță și prostuță, din clasa a șasea sau poate chiar a șaptea. Mă întreb iar, în neștire, chiar dacă rar, dar mă întreb: Oare îi pasă cuiva cu adevărat? Știu, sunt sigură de fapt, că dacă aș întreba pe fiecare în parte, mi-ar răspunde cu un zâmbet fals pe față, cu o voce exagerat de mieroasă: Bineînțeles că da. Dar oare cineva dintre ei ar vorbii serios? Și cum aș putea eu să îmi dau seama care picătură din ocean e sinceră? Așa că o las baltă. Bineînțeles, îmi plâng de milă aici, pe blog, îmi scriu dramatismele care nu o să dureze prea mult... și atât. Pentru că în câteva minute, când voi fi terminat de scris și de descărcat, voi uita. Și poate îmi voi amintii iar, peste câteva săptămâni sau luni. Sau poate nu.
Am încetat să mai mă agăț de firișoare inexistente, știu că ce a fost, a fost și nu se va mai repeta. Dar chiar și așa, realizarea asta îmi aduce o tonă de melancolie. Știți dățile acelea când noaptea visezi ceva atât de frumos, dar vine dimineața și te trezești? Și conștientizezi că visul ăla e doar un vis, o capcană a minții tale, o unealtă în a te distruge încet. Sau a te repara. Nu știu. Toate aceste îmbârligături are minții, sunt puțin cam prea complexe pentru a fi înțelese de o minte așa de fragedă. Sau de orice minte.
O să fie bine. Mereu o să fie bine. Chiar dacă acum nu e bine, e și mâine o nouă zi. O zi în care să schimbi viitorul, să accepți trecutul. Să trăiești prezentul. E și mâine o zi în care să schimbi ceva în lume, să faci bine. Deci dacă azi nu-ți iese, încerci și mâine. Și dacă nici mâine nu merge, atunci poimâine. Un etern azi.
Deci dacă azi lor nu le pasă, poate le va păsa mâine. Și dacă nici mâine nu le pasă, vor apărea poimâine oameni cărora să le pese. Și dacă realitatea de azi nu e perfectă, ce? Asta nu înseamnă că realitatea de mâine va fi la fel. Înseamnă doar că ți s-a mai dat încă o șansă să faci ceva. Să schimbi ceva. La tine.
Asta pentru că mâine e luni.
Nu mai fi asa de pesimista , sunt oameni carora le pasa de tine, chiar daca nu iti spun asta , ei exista si sunt afectati daca ceva se intampla cu tine.Succes mult cu ziua de luni, o sa avem amandoi nevoie:)).
RăspundețiȘtergereAsta nu e pesimism. E realism.
ȘtergereNe gandim uneori ca poate ziua de maine va fi mai buna.
RăspundețiȘtergereDap, si chiar daca ziua de maine va fi mai rea chiar, mainele de dupa maine poate va fi mai bun. :-?
Ștergere