Altă sâmbătă

Ctrl + A

Delete

  Este o zi ca toate celelalte. Este o zi unică, ca toate celelalte.

  Măi, nu știu despre tine, dar așa sunt eu. Și mi s-a zis să mă schimb, mi s-a recomandat de așa de multe ori, dar așa sunt eu. Eu, eu, eu. Și euuu, persoana mea, nu are pic de legătură cu a ta. Așa că dacă vrei să mă schimb, ei bine, atunci rău de tine, pentru că nu o s-o fac. Sau cel puțin, nu că așa vrei tu. 

  Sunt enervantă. Știu. Și enervabilă. Știu și asta. Sunt în așa de multe moduri. Sunt teribil de copilăroasă. Și matură. Sunt stresată și stresantă. Sunt iubită și urâtă. Sunt frumoasă și nu sunt, în același timp. Sunt în toate felurile posibile, în toate modurile, înțelesurile, simultan, fără oprire.

  Totuși fiecare suntem așa. Nu?

  Să mă așez într-un colțișor din ținutul meu fericit, cu o carte în mână, fără griji pentru ziua de mâine (cum ar fi orele de chimie și de fizică care o să mă întâmpine). Să citesc, să-mi uit dramele mele, să mă scufund, mai bine, în dramele altora, să trăiesc viețile unor personaje existente în afara realității, să le trăiesc sentimentele, să-i las să-mi modeleze ținutul fericit. Asta e o bucățică infimă dar incredibil de valoroasă dintr-un vis.

  Nu mai am timp de scris, nu mai am inspirație, nu mai am chef... Așa că aici e ceva de umplutură... Oarecum. Acum cred că o să mă duc să citesc, la căldurică, fără telefonul sau altă tehnologie lângă mine. Da, asta o să fac.

“Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată.” (George Călinescu – Enigma Otiliei)