Școală și alte nimicuri

Mă, deci e prea tare faza. I-auziți aci: cică femeile nu gem, femeile dulceață.

Prea multă școală dăunează FOARTE grav
sănătății tale și a celor din jur.

  Așaaaaa, deci din categoria chestiuțelor cotidiene care ne zgârie pe cap și ne fac timpul liber să tindă spre 0: 

  Azi am dat test la chimie. Nu-mi place chimia. Nici ea nu mă place pe mine. De fapt, chimia mă urăște, Chimia îi urăște pe toți. Chimia îl urăște chiar și pe profu' de chimie. Așa de hateristă e chimia. Mânuțele sus cine mai e urât de către chimie. Hai, hai, nu vă sfiiți! -.-" ... De ce bate vântu p'aci? :( Unde-s mânuțele? :((

   Fizică, fizică, fizică. Fizica e cam indecisă în relația ei cu mine. Adică ba mă urăște, ba mă iubește, nici ea nu știe. Astăzi m-a iubit, astăzi mi-a oferi o noapte zi de amor de neuitat. Fizica e genială când sunt doar povești, când nu sunt calcule și probleme kilometrice. Fizica mă iubește când îmi povestește. Fizica e crudă că nu o face mai des.

  Ce am mai făcut azi? Ne-a fost amânat testul la info, nu mai putem să ne plângem că dăm câte unu o dată la două săptămâni. Ce a mai fost azi? Nu știu. Niște bla-bla-uri urmate de o pierdere completă de creeraș. Tipic mie.

  Școalăăăă. Să ne mai gândim ce să zicem despre ea. Joia viitoare, pare-mi-se, că mergem mai mulți la teatru. Place, place, place. Place mult.

  Cică (chestie live) : „-Ce să mai scriu pe blog?   - Că e frumoasă viața.”  Deci da, oameni buni, viața e frumoasă. Și știți de ce? Pentru că vremea e frumoasă! Afară e așa de frumos, de prietenos... E o senzație continuă de deja-vu, ca și cum vremea asta a fost însoțită etern de ceva frumos, de o perioadă frumoasă. Și chiar dacă chestiile nu sunt prea schimbate, e o senzație de libertate, de fericire. De primăvară. Vai, iubesc primăvara. Poate că, dacă mâine o să plouă, o să mă simt iar sufocată. Dar azi, acum, e bine.

  Deci școală. Mâine iar, școală. Mâine mate. Să-mi fac sau nu tema? 

Pupici, pupici, pupici și drujbe, drujbe, drujbe.