duminică, 3 martie 2013

Hopeless

Visele și speranțele mele

Cred că am fost destul de mirată când am ajuns la concluzia că nu știu dacă am vise sau speranțe, că nu știu care sunt. Că nu am. Nimic profund și, știți voi, măreț. Doar chestii superficiale: o notă bună la o materie rea, o notă bună la o materie bună, poate să fie soare mâine și poimâine să mere.
Nu îmi pasă de dispariția balenelor sau de stratul de ozon, nu dau like-uri și share-uri pe facebook cu speranța că va salva nu știu ce cimpanzeu/om/rață de la moarte. Nu mă implic în acțiuni de voluntariat, nu ridic o hârtie de pe stradă dacă o văd acolo. 
Sunt cam insensibilă.

Nu am vise sau speranțe. Îmi doresc doar o oarecare libertate. Libertatea de a putea face lucruri spontane, fără să erupă vreun vulcan în urmă. Libertatea de a face o baie în razele soarelui în rarele momente în care se poate.
Nu știu. Nu am vise sau speranțe. Dacă o să mă întrebi mâine, voi zice că libertatea e supraapreciată.
Bineînțeles, m-ar încânta pacea mondială, dispariția foametei și a cancerului. Dar nu e ca și cum aș putea sau aș face ceva pentru asta. 
Doar... nu am vreun scop în viață. Nu o să ajung vreun fizician sau chimist celebru. Nici doctor. Nu o să salvez vieți. Nu știu ce o să fac. Nu am vise sau speranțe d'astea.

Poate voi continua. Until then, i'm hopeless.

4 comentarii:

  1. Cu totii avem o misiune in viata si vom sti de ea atunci cand o vom descoperi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Fi fericita , mereu este speranta, doar ca trebuie sa nu ti-o pierzi.Imi place melodia si viseaza in continuare si s-ar putea ca intr-o zi ,visele sa devina realitate:).

    RăspundețiȘtergere