joi, 7 martie 2013

Joi. Nu o suport.

Îmi place primăvara. Iubesc primăvara. Îmi place soarele, îmi place mult.
Vreau să fie mereu primăvară. Și vară. Le vreau pe ambele simultan.
Vreau vacanță.
Am nevoie de vacanță.

Și uite-mă iar aici, cu caietele de fizică și chimie în față. În loc să învăț sau să-mi fac temaaa... Ufff! Nu-mi place! Vreau primăvara! Nu, nu! Vreau vacanța de primăvară. Și pe aia de vară.
Sunt destul de îngrijorată acum, din mai multe motive mai mult sau mai puțin stupide. Sau motivante.  Sau poate e doar o stare care m-a cuprins din cauză că soarele s-a hotărât să se ascundă printre nori. Oricum ar fi, am neapărată nevoie de unele chestii și de unele... asigurări.
Sunt instabilă, mai nou. Azi sunt teribil de descurajată de fiecare chestiuță minusculă. Ieri, ieri, ieri, eram cam criminală și, puțin, sinucigașă. Alaltăieri fusese o zi mai acceptabilă. Și lunea trecută mi-a plăcut mult. Poate din cauză că îmi fusese dor de primăvară.
Nu știu dacă am mai fost așa și în trecut, nu știu dacă sentimentele sau toanele mi-au mai afectat atât de tare acțiunile și comportamentul. Este ciudat. 
Insensibila de mine a devenit hipersensibilă. 
Nu, pe bune. Sunt teribil de insensibilă. Sunt dăți în care dacă-mi dai cea mai catastrofală veste, care mă afectează în mod direct, eu să nu am nici o treabă, poate chiar și râd. Alteori, mai des, se pare, din motive total stupide, încep să plâng fără oprire. Și când spun motive stupide, mă refer la lucruri cu adevărat minuscule: gen din cauza duratei unei piese de teatru sau interzicerea-mi unei acțiuni spontane, de moment, pe care oricum nu aș fi făcut-o. Sau faptul că am mâncat prea mult. Sau prea puțin. Sau cam așa ceva.
În concluzie, cred că primăvara, anotimpul meu preferat, mă dă peste cap. Sau ceva mai mult

2 comentarii: