sâmbătă, 13 aprilie 2013

Doar așa

  Despre ținutul meu fericit și felul cum el s-a schimbat cap-coadă. Pentru că, serios, la ce bun un ținut fericit, cât timp ai o realitate fericită? Nu mai ai de ce să te refugiezi acolo. Nu? 
  Bine, asta se va schimba, cândva. Doar trăiesc cu speranța că nu prea curând. Plus că reîncepe școala.

  Știu că ar trebuii să schimb câteva lucrușoare pe aici dar cel mai probabil nu o voi face. Având în vedere că mi-a luat atâta timp să realizez asta, o să-mi ia și mai mult timp să-mi duc la bun sfârșit planul ce încă nu-l am dar pe care conștientizez că ar trebui să-l fac. Am vreo... ei bine, nu știu câți cititori dar bănuiesc că sunt puțini având în vedere că în ultimul timp graficul ăla de pe la statisticile blogului a luat-o la vale... cam de două ori mai scund decât acum vreo 2-3 luni. Comentarii primesc doar de la un anonim binevoitor și, mai răruț, mai răsare încă unul de la altcineva. Nu mă plâng, e doar o constatare. Am decis să scriu pentru mine și chiar și așa, sunt mândră de mine și de blogul meu, de faptul că nu am renunțat la el și nici nu cred că o s-o fac vreodată. Așa că da, și peste 50 de ani o să fiu aici, croșetând cu o mână și tastând cu alta (tastând cu puterea minții, doar ar trebuii să evolueze ceva până atunci), chiar dacă voi fi doar eu prezentă pe aici .

  Și reîncepe școala. Nu știu de ce se spune că cei mai frumoși ani din viață sunt cei pe care-i petreci pe perioada liceului. Adică eu, una, aștept cu nerăbdare să se termine. Poate, nu știu, într-o zi îmi va fi dor sau ceva, dar acum nu, acum ÎNCĂ e vacanță și mă gândesc cu groază la multitudinea de teste ce mă vor izbii din prima săptămână de școală. E ciudat să te gândești cât de repede poate trece timpul și totuși cât de încet. Când aștepți ceva cu nerăbdare sau când... când vrei mai mult ceva ce ai. Sau nu vrei ceva ce n-ai.

  Și acum, asta e tot. Am scris într-un timp foarte scurt chestiuțele de mai sus, deci poate totul să să fie bine. Din acest punct de vedere. Deci, în final, o mică melodiuță și un sfat foarte-foarte-paralel: Băieți, nu duceți fetele-n boscheți. Pătuțul trebuie să fie mai comod. Amin! 

6 comentarii:

  1. La mine, numarul vizualizarilor nu a scazut, creste...dar numarul comentariilor a scazut foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma simt mandru sa fiu comentatorul tau anonim, este un privilegiu :>.Oricum ai un blog foarte distractiv in care cred ca multe persoane ar putea sa se regaseasca:).Si si si chestia care mi-a placut cel mai mult: "Băieți, nu duceți fetele-n boscheți. Pătuțul trebuie să fie mai comod." , am invatat asta din propria experienta:)).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu vreau sa-mi imaginez ce experienta trebuie sa fi avut :)) Merci

      Ștergere
  3. Eu nu prea comentez că nu-mi stă în fire, da' asta nu înseamnă că nu citesc.
    Aşa sunt şi eu, la capitolul comentariu nu stau deloc strălucit, dar, aşa cum ai spus şi tu, scriu pentru mine.
    Mă simt bine când primesc câte un comentariu sau câd văd că graficul se ridică, da' mă simt şi mai bine când mă descarc scriind câte ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ohm... nici mie nu-mi sta in fire sa comentez;)) Cred ca gandim la fel la chestia asta;))

      Ștergere