luni, 1 aprilie 2013

Nu iar, din nou

Du-te departe, foarte departe
Du-te cu gândurile-ți disperate
Du-te și nu te mai întoarce, du-te
Într-o lume plină de absurditate.
Du-te într-o lume în care nu sunt eu. Du-te, doar du-te. Nu te voi urma. Doar... vei vedea. Vei vedea că am ajuns înaintea ta. Sâc!

  Nu știu cât o să dureze primăvara asta. Poate într-o zi va înceta să mai conteze. Doar că am făcut puțină pauză de la școală și se simte bine. Se simte libertate. Cum aș putea să nu tânjesc și mai mult după vacanță? 
  Într-o altă ordine de idei, astăzi am vizitat un obiectiv turistic bine-cunoscut și ca „Ceasul digital lipit cu scoci”  din București. Locația acestuia este cunoscută de un grup restrâns de persoane, care totuși se poate lărgii prin descoperirea sa pe cont propriu. Sau nu. Nu-i așa că am făcut omuleți curioși? Se pare că nu.
  Ș-acum, na, fac și eu ce știu mai bine. Adică nimic (a se citi: savuratul conținutului unei cănițe cu inimioare și ursuleți și a unei cărți azi achiziționată împrumutată). Și, credeți-mă, e perfect.
  Wokey. Mă retrag când încă sunt în glorie și nu am spus prea multe tâmpenii. Revin, ca de obicei. Cândva. 

2 comentarii:

  1. Acel ceas digital lipit cu scoci este o atractie turistica demna de noi.App dragute versuri, ar trebuii sa compui mai mult acum ca ai o vacanta de doua saptamani\:D/.Succes cu blogul:D.

    RăspundețiȘtergere

© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis