6

Oare câte lumi pot fi create cu tine, o foaie și un stilou?

O infinitate.

   Pentru tine. Scuze, mulțumiri și alte stupizenii stupide.

  Nu-mi repeta de cât de stupid poate fi și, te rog, nu te umfla prea mult în pene. Cu siguranță mâine îmi voi înfige iar unghiile în carnea ta și voi trage cu toate puterea. Ca întotdeauna.

  Dar cumva, vroiam să scriu, vroiam să scriu despre tine, varianta adevărată, fără prea multe ridicări în slăvi sau jigniri.

  Știu că ți-ai dorii să fiu mai drăguță și mai delicată, mai înțelegătoare sau... nu știu, mai altcumva. Știu asta chiar dacă, cel mai probabil, vei nega cu vehemență, îmi vei șopti că sunt minunată așa cum sunt. Sau cel puțin, sper că vei face asta, sper să nu vină ziua când îmi vei reproșa chestiile care spuneai că-ți plac la mine. La personalitatea mea. Știu și că ai dori să nu mai fiu așa pesimistă. Dar doar știu.

  Voiam să-ți mulțumesc că-mi ești sacul de box, că-mi ești victimă atunci când nu mă pot controla, că suporți și supraviețuiești cu toate loviturile fizice și psihice... Vreau să-mi cer scuze și pentru vânătaia de zilele trecute care e cea mai mare pe care ți-am creat-o până acum. Știu cât de stupid a fost să mă supăr pe tine că nu ai vrut să-mi iei pixul de la profesoară. Nu-mi voi cere scuze totuși pentru geanta în cap. Probabil că, dacă nu aș fi dorit să te omor atunci, ar fi părut destul de amuzantă situația.

  Să-ți mulțumesc că ești alături de mine. Chiar dacă te fac în toate felurile, chiar dacă te rănesc, tu nu pleci, tu rămâi acolo să mă liniștești, să mă ții în brațe când plâng. Cred că ți-am mai spus, nu știu, chiar dacă sună ciudat: în brațele tale pot plânge pentru eternitate. E comod. Deci, da. Mulțumesc că ești lângă mine când te gonesc. Eu aș fi plecat de mult.

  Mulțumesc că faci tot ce poți pentru mine. Mereu. Mulțumesc că mă ajuți cu tema la mate pentru mediații, mulțumesc că mă lași să profit de tine fără încetare. Mulțumesc că-ți cheltui toți banii cu mine. Și scuze pentru dățile în care mă supăr că nu-mi poți cumpăra o șaorma, a treia zi la rând. Pe mine, una, m-ar scoate din sărite să-mi cheltui și ultimul leu, chiar și pe mine, d'apoi pe altcineva. Bănuiesc că par materialistă, nu?

  Mulțumesc că... nu mă lași să văd cât de sufocat ești de mine. Uneori îmi dau și eu seama că nu poți să-mi la dispoziție 24/24. Dar nu pot să nu-ți cer asta și să nu mă supăr dacă nu primesc asta. Să mă port apoi ca un copil micuț, să încep să plâng și, inevitabil, să te fac să te simți vinovat. Nu vreau asta, doar că nu mă pot controla. Cam ciudat când vine de la mine, nu? Eu, să nu mă pot controla?! 

  Cred că o să-mi cer scuze și pentru faptul că uneori mă îndoiesc de iubirea ta. Sunt uitucă de fel.

  Mulțumesc că mă faci să râd, mulțumesc pentru cât de stupid și copilăros poți fi. Mulțumesc pentru dățile în care mă enervezi că nu poți să fii serios și pentru dățile în care mă enervezi când nu ești sigur dacă poți să te vezi cu mine.

  Mulțumesc și pentru momentele în care mă supăr pe tine dacă iei o notă mai bună sau, pur și simplu, dacă nu iau eu o notă bună. Nu, nu-ți mulțumesc că fac asta, îți mulțumesc că-mi suporți asta.

  Oh, am scris atâta și toate în care mai mult îmi cer scuze... și nici nu am terminat.

  Doar mă simt datoare. Pentru toate dățile în care ai făcut tot posibilul să-mi faci pe plac și pentru faptul că mă iubești așa, vulcanică cum sunt. Sunt fericită. Cu tot cu probleme suplimentare și cu alte lucruri, tu chiar faci totul să fie mai ușor. 

  Ești persoana pe care o visez în fiecare noapte, la care fug repede când am o problemă, pe care mă pot baza neîncetat, care mă face să râd în mijlocul plânsului. 

  Și... ei bine, mai ești unica persoană căruia i-aș da din apa mea, chiar dacă mor de sete. Este ciudat, până acum nu m-am gândit la nevoile altcuiva în felul ăsta, nu m-am gândit că altcuiva i-ar fi mai sete decât mie. Nu pentru că nu conștientizez asta, doar că nu-mi pasă într-atât de mult încât să renunț la plăcerea mea. Până când ai apărut tu. M-ai făcut să fiu atât de sensibilă, mai sensibilă decât eram, mi-ai dat jos toți pereții mentali, mi te-ai băgat pe sub piele așa de tare. Acum nici nu-mi mai pot imagina cum ar fi o zi fără tine. Nu-mi pot imagina cum ar fi să nu-ți dau mesaj să-ți spun că mi-am uitat haina la școală. Nu-mi pot imagina să nu am parte de cel mai lung happy end din istorie.

  Aș mai continua. Ți-aș dărui toate stelele de pe cer, soare chiar, aș scrie, chiar, și rândurile de mai sus și le-aș arăta lumii întregi. Nu mă simt rușinată că te iubesc, nu simt că e ceva greșit, fie că unii zic sau nu asta. Am obosit să mă mai ascund.  

  Voiam să scriu despre tine. Am scris despre mine. Așa că: To be continued...