Incoerență

Sunt aici

Sau am fost.

Mă arunci

Fără rost.

Nu mai sunt,

Mă avânt.

Iar eu plec

Făr-un cuvânt.

...

M-am pripit,

Am înnebunit.

Nu-i o întrebare, 

Și știi.

Sub soare...

Ți-aș cere 

Doar 

Să vii

Să-mi fi alinare...

Să te văd mai clar.

Sunt aici.

Iar, din nou.

Ghici:

N-am plecat.

Sunt un ecou.

Nu am fost.

Crede-mă!

Ți-ai imaginat!

Fără rost.

Privește-mă!

Nu-s cam transparentă?

Nu, măi, nu-s indiferentă!

Doar absentă.

Te-ai lovit la cap?

Hai că am plecat.

Mă-ntorc după ora-ți de culcare...

  Profund, știu. Rog râsetele să nu fie enunțate în scris sub formă de „Hahaha” sau „Hehehe”. Ie blogul meu și aberațiile sunt ca la ele acasă. De asemenea, îmi conștientizez și singură gradul de incoerență. Mulțumesc pentru înțelegere. Amin.

  Apropo, îi mai ia cuiva mai mult timp să găsească un titlu, decât să scrie postarea propriu-zisă?! Eu îmi storc creerii pentru o idee și după mult chin răsare „Mere”. Mda. Pa, pa!