joi, 13 iunie 2013

jos, prea jos.

  Momentul în care te lovește realitatea din plin, în care totul se transformă în nimic și nimicul în tot. Știi, atunci când îți dai seama și tu că toate planurile și visele nu au fost niciodată realizabile, când totul continuă să se spulbere în fața ochilor și nu există nici un lucru pe care să-l faci și să oprească prăbușirea ținutului fericit. Lucru și mai rău e atunci când presupusul ținut fericit nu e nici măcar fericit. Sau e mai bine? Nu știu, o să aflu.
  Deci ce ar rămâne de făcut? Serios, ce? Ce rămâne de făcut când tot castelul ăla de cărți de joc cade? Ce rămâne de făcut atunci când privești piesele de domino cum cad, rând pe rând, ce rămâne de făcut când ești martor la tot ce se întâmplă și ești neputincios?  Ce se întâmplă cu tine, cu toți, ce se întâmplă, ce se poate face, cum se poate rezolva această problemă vitală?
  Eu sunt aici, acum, peste tot, eu am probleme, eu nu am rezolvări, eu nu voi găsii rezolvări și nu-mi vor pica din cer. Și ăsta e momentul în care tânjesc după matematica mea. Cel puțin pe aceea o pot rezolva.

8 comentarii:

  1. Te ridici si mergi mai departe.
    Te imbarbatezi ca o femeie puternica ce esti sau ce vrei sa fi ! Te privesti in oglinda si iti provoci propria viata , ca sa vezi care pe care , ca sa vezi ca cu speranta si putere nimic nu e pierdut , dar mai ales..timpul are nevoie de timp.
    Ai grija de tine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. No, uite cine vorbea!
      Cine pisici are timp sa-i dea timpului timp?
      Si cine pisici e atat de nebun cat sa se ia la "bataie" cu viata?
      Cred ca eu.
      Multumesc mult, din nu stiu ce motiv chiar ma faci sa ma simt mai ok >:D< Ai si tu grija de tine!

      Ștergere
  2. Ştii, eu nu pot să rezolv matematică.
    M-am dus la filologie şi timp de doi ani de zile am uitat toată matematica pe care am făcut-o la viaţa mea. D'aia eu n-am probleme de genul ăla. Pentru că totul se află în ţinutul mateforelor.

    Ce să faci? S-o iei de la cap. Probabil ştii şi tu ce trebuie să faci, dar te-a doborât durerea, sau şocul. Vrei rezolvări? Gândeşte-te, ai nevoie de ele? Îţi sunt de ajutor? Se întâmplă ceva semnificativ dacă găseşti o rezolvare? Tu alegi cu ce să te stresezi.
    Undeva în adânc ai să găseşti încet puterea de care ai nevoie, totul e să nu te laşi doborâtă. Că piesele de domino nu se ridică singure, dar tu poţi să o faci.
    Don't forget life's fucking beautiful sometimes >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa! Am nevoie de rezolvari! Nu suport sa nu pot face nimic, doar sa ma holbez la ceva la care nici nu vreau sa ma gandesc!
      A naibii putere, fuge fix cand o caut.
      Multumesc pentru incurajari, multumesc mult de tot >:D< Stiu ca o sa fiu bine, stii si tu, stie toata lumea... Da' pana acolo e cale lungaaaaaaaaa >:D<

      Ștergere
  3. Ce ramane de facut? Ramane de asteptat pana cand piesele de domino se vor reasambla si totul va decurge de la sine...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu's prea rabdatoare de fel. Si nici nu am suficient... curaj pentru a lasa lucrurile sa decurga d ela sine. Merci :)

      Ștergere
  4. Tinutul fericit e fericit chiar daca nu pare , trebuie sa privesti inainte si totul va fi bine :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde din perspectiva cui privesti tinutul asta.. :)

      Ștergere