miercuri, 5 iunie 2013

run, run, run!!!

  Sunt acele lucruri pe care nici nu-ți poți permite să le gândești, care distorsionează  orice univers mai mult sau mai puțin perfect. Cam ca niște forme geometrice, plane, inegale, ascuțite, dezordonate, în culori țipătoare. În culori care țipă. 
  Aceste lucruri mi se învârt mie acum prin cap, aceste lucruri, aceste prea multe lucruri care nu se potrivesc cu nimic, niciodată, care pur și simplu mă înnebunesc, mă debusolează, mă dezarmează. Și e atât de greu să-mi aleg cuvintele potrivite, să le așez într-o ordine acceptabilă, să exprim ce simt și ce se întâmplă, iar apoi să mă mai și aștept să aibă o formă plăcută în caz că-mi vine cheful să recitesc.
  Poate ar trebuii să fiu directă, să nu mai mă învârt în jurul cozii. Dar, evident, nu pot face asta. Știu că e stupid, dar mai știu și că mă reprezintă. 
  Deci da, sunt chestiuțele alea de care te ferești și în gând, de care ești fugărit în vise, sunt chestiuțele acelea care reprezintă realitatea dureroasă pe care se presupune că trebuie s-o înfrunți. 
  Dar de ce să faci asta când poți fugii? De ce măcar să-ți permiți o mică scăpare mentală, când poți fugii? Da, știu, pare simplu. Din păcate, totuși, asta e calea cea mai lungă. Fuga. Căci după, la un moment dat, picioarele tale vor obosii sau se vor împiedica între ele, vederea ți se va încețoșa, gura ți se va usca, transpirația ți se va prelinge pe mâinile tremurânde. Și nu va fi mai greu atunci? Să fi cel mai curajos fix în momentul în care ești cel mai slab. Vei fi prins din urmă, vei fi pus la colț, vei fi atacat de tine, de toți și de toate, te vei uita împrejur după vreo portiță de scăpare, după vreo mână care să te ajute să te ridici și poate chiar să te susțină în eventuala ta viitoare fugă.
  Inevitabil. Fuga e cea mai temporală soluție. Deci ce zici dacă fugi puțin, puțin, în timp ce-ți faci un plan de atac? Nu care cumva să-ți permiți să fugi prea mult, să obosești și să-ți consumi toate resursele cu asta, ok?
  Fuga metaforică. În rest, „fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă”. Doctorul (din serialul Doctor Who, nu alt doctor) mă poate aproba. 
  Asta e tot. Mesajul ăsta foarte inspiraționist care mai mult mi se adresează mie decât altcuiva. L-am terminat.  Nu voi reciti, ceva îmi spune că nu are nici un sens și m-am contrazis reciproc. Oops.

Melodiuță. Ca să mai estompez puțin manelele ce se aud din josul străzii.

4 comentarii:

  1. Cineva mi-a zis ca pot fugi dar nu ma pot ascunde..
    Hm..acele chestiute ma obsedeaza.
    Ai grija de tine !

    RăspundețiȘtergere
  2. cel mai bine e sa infrunti temerile pe care le ai. daca o sa fugi mereu lucrurile o sa devina din ce in ce mai nasoale pana cand nu o sa mai ai cum sa eviti, deci sfatul meu e sa fi curajoasa ai sa ii faci praf.

    RăspundețiȘtergere