vineri, 7 iunie 2013

*Și de inserat titlu*


Observație. Durere. Amintire. Pisică. Nu, fără pisică.

  Un lucru. Și anume o constatare veche și destul de evidentă. Ceva care se referă la eternitatea, continuitatea durerii sufletești, prin comparație.
  Așa că vom începe cu un scenariu: tu ca personaj principal. La fel ca orice alt omuleț, ți-ai rupt odată ceva, te-ai lovit puternic cumva, ai căzut de pe bloc, ai avut dureri de cap sau de *de inserat orice zonă a corpului, în limita decenței*. Și, în cazul în care nu ești înzestrat cu acea chestiuță de a nu simți durere - ca în serialele cu medici - ai simțit, într-adevăr durere. Durere dureroasă care a durut. 
  Da, știu, sunt o clarvăzătoare de doi bani, de fapt nici atât. 
  Punctul la care vrea să ajung este următorul: amintirea. Îți amintești faptele. Îți amintești, dar nu poți să, na, să retrăiești simțirile de atunci. Nu? Spune-mi dacă ți se pare că greșesc. În schimb, cu durerea sufletească, pe aceea o poți simții. Exact. Până în măduva oaselor. Metaforic vorbind. Sau nu. E faptul că ea nu pleacă niciodată, ci rămâne acolo cu tine pentru totdeauna, se ascunde poate de privirile curioase ale altora, dar te urmărește și te tot urmărește, fără să se oprească să se odihnească, etern, continuu, ea rămâne vie acolo, într-un colțișor al tău. Poate, cu puțin noroc, se estompează ușor, ușor, dar nu complet.
  Prin comparație, cel puțin.

2 comentarii:

  1. eu stiu cel mai bine de lovituri tinand cont ca am avut mana rupta de 3 ori si e vai de ea. cat despre durerile sufletesti nu stiu nu am niciuna, adica e ca si cum sunt imun sau ceva. un plus pentru melodie totusi :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii care e motivul principal din cauza caruia pe unii oameni nu i-a durut niciodata mana? Faptul ca nu au avut una.
      Analogie cu sufletul. :)

      Ștergere

© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis