Nu, lucrurile stau în felul următor: faci o alegere - greu, ușor, corectă sau greșită, o faci - și apoi rămâi la ea, fără răzgândiri, abateri, ușițe de scăpare, strecurări, fără râzgâieli și altele. Știu, e greu, dar e de datoria ta să ți capul sus (în fond, doar nu o să apară nimeni să ți-l sprijine așa că trebuie să te descurci pe cont propriu) și să faci lucrul pe care ai hotărât să-l faci, lucrul pe care l-ai considerat tu cel mai bun de făcut.
Adevărul e destul de „sub nasul nostru”: toți suntem pe cont propriu. Toți suntem antrenați să fim pe cont propriu și încurajați să continuăm cu orice le face slujba lor (a familiei, prietenilor) mai ușoară. În fond, pe cine te poți baza mai tare să aibă grijă de tine, dacă nu pe propria-ți persoană?
Deci faci în felul următor: ridici naiba capul sus înainte să-ți înțepenească, te ridici din colțul în care te lamentezi și ai grijă de tine. În orice fel consideri tu că e bine, îți înfrunți trecutul, demonii, fără regrete, îți ți piept problemelor și îți înfrângi... orice chestie te oprește din a trăi.
Cum rămâne cu mine? De asta trebuie să mă ocup eu. Așa cum fiecare trebuie să se ocupe de sine.
Cum rămâne cu mine? Cum a rămas întotdeauna. Sunt bine chiar și atunci când nu sunt. Nu știu dacă din cauză că sunt o vrăjitoare fără inimă sau pentru că sunt într-atât de încăpățânată, dar pentru vals e nevoie de doi.
Adevărul e destul de „sub nasul nostru”: toți suntem pe cont propriu. Toți suntem antrenați să fim pe cont propriu și încurajați să continuăm cu orice le face slujba lor (a familiei, prietenilor) mai ușoară. În fond, pe cine te poți baza mai tare să aibă grijă de tine, dacă nu pe propria-ți persoană?
Deci faci în felul următor: ridici naiba capul sus înainte să-ți înțepenească, te ridici din colțul în care te lamentezi și ai grijă de tine. În orice fel consideri tu că e bine, îți înfrunți trecutul, demonii, fără regrete, îți ți piept problemelor și îți înfrângi... orice chestie te oprește din a trăi.
Cum rămâne cu mine? De asta trebuie să mă ocup eu. Așa cum fiecare trebuie să se ocupe de sine.
Cum rămâne cu mine? Cum a rămas întotdeauna. Sunt bine chiar și atunci când nu sunt. Nu știu dacă din cauză că sunt o vrăjitoare fără inimă sau pentru că sunt într-atât de încăpățânată, dar pentru vals e nevoie de doi.
Hm , o postare " puternica " , imi place .. As vrea sa am acelasi optimism ca tine dar tu nu esti o vrajitoare fara inima oricat ai vrea sa fie asa , tu esti demna de respect.
RăspundețiȘtergereSi la urma urmei , daca n-o luam in fiecare zi de la capat ce putem face ?
Putem sa punem piciorul in prag si sa speram sa nu se tranteasca prea tare usa:))
ȘtergereEsti draguta :)
Ghici ce, mi s-a spus ca sunt cea mai pesimista persoana cunoscuta.
Si nu, n-as vrea sa fiu vrajitoare rea, as vrea sa nu mai fiu considerata asa. Dar nu toate dorintele se indeplinesc, nu? Ai grija de tine, bine? :)>:D<
The optimism in this postare is too damn high si asta e un lucru genial, te apreciez pentru curajul tau si faptul ca oricat de rea e situatia gasesti o cale sa ridici capul sus si sa treci peste :). Felicitari :D
RăspundețiȘtergereDa, da, merci, stiu, sunt geniala. =))
Ștergere