joi, 18 iulie 2013

Pauză. Inspir. De la capăt.

Dacă așa arată dragostea, 
vreau rolul de vrăjitoare rea și insensibilă înapoi,
mulțumesc.
Remember?
Câte cuvinte ar fi trebuit spuse? Și câte ar trebui retrase?
E complicat, mereu va fi.
Hai să ne întoarcem înapoi în punctul X, să alegem să ne întoarcem la stânga, nu la dreapta. Hai să facem asta. 

Sunt în același loc în care voi fi mereu. Sub o mică fâșie de lumină, dintr-un mic colțișor dintr-o cameră rotundă, cu un mic (și care scoate zgomote ciudate) lucru cu conexiune la internet. Sună frumos, fascinant, dar nu e. Și nu pot nimeri cum trebuie tastele. Chiar dacă știu cu exactitate locul lor, nu mă pot opri din a greși și a scrie „dub” în loc de „din”. Și vreau să înceteze. Îmi vreau înapoi controlul.
Mă simt la fel cum m-am simțit de fiecare dată. Deci, într-un fel nici nu mai contează. Nu mai contează cum mă simt, dacă nu e nici o schimbare. Când o să se oprească? Vreau să se oprească.
A devenit atât de greu să respir. Dureros, de fapt. A devenit dureros să-mi controlez respirația. Expresia. Lacrimile.
Nu voi ceda, știu asta. Am deja prea multă experiență pentru a ceda. 
Trebuie doar să-mi amintesc să respir.
^Ș-o melodie frumoasă.^

4 comentarii:

  1. Totul o sa fie mai bine maine :). Mereu este mai bine:).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba nu. Niciodata maine. Poate peste vreo 5 ani.

      Ștergere
  2. Esti bine. Sunt alaturi de tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. aici nici nu te cunosteam, deci irelevant

      Ștergere

© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis