Ham-ham.

Ok, deci...

Se pare că unii consideră că psihopații cu multe crime la activ sunt mai nevinovați decât câinii. Un subiect de-a dreptul adorabil și fără rost pe care-l voi aborda azi cu ceva ironie. 

Specific din start că sunt posesoare de câini. De când eram mică am avut un câine. Îmi stă în fire să-mi apăr cel mai bun prieten. Așa că dacă are careva altă părere, este bine-venit.

Treaba stă in felul următor: „Nu e vina psihopatului că a avut traume în copilărie, așa ca nu fiți răi cu el“ și „Câinii sunt xyz și trebuie eutanasiați“.

Pentru că e atât de greu să te gândești că un câine nu a fost traumatizat și e în natura sa să fie agresiv. Dar e așa de ușor să te gândești că un criminal psihopat oarecare a avut o copilărie grea, ca altfel ar fi fost un om minunat.

Un câine un câine. E simplu. Dacă a întâlnit cinci oameni la viața lui și patru dintre ei au aruncat cu pietre, l-au bătut fără un motiv și a cincea persoană s-a uitat încântată, nu, nu va fi un îngeraș. Înregistrează că umanitatea e odioasă și-și face un sistem de apărare împotriva ei. Nu e masochist, nu o să permită să i se mai întâmple asta (pare cunoscut?).

Un câine nu o să muște niciodată mâna care l-a hrănit (nu intenționat), în schimb un psihopat, UN OM, ar face-o fără remușcări. 

În concluzie, nu. Un câine e îndreptățit să urască oamenii care i-au rupt picioarele. Corectitudine, cel puțin. Dacă ai de gând să-l aperi pe X gândindu-te la scuze, încearcă să aplici același principiu și lui Y, înainte să-i faci rău. 

Și când mai întâlniți un puradel care se distrează chinuind un animal, vă rog, opriți-l. Aia e formarea a doi psihopați. Suntem prea mulți pentru a avea nevoie de concurență.