duminică, 8 septembrie 2013

Tipuri umane

Cuvintele mi se învârt prin cap. Propozițiile, frazele, ideile. E di'ta mai uraganu'! Și nu se poate opri, pentru o secundă, nu se poate așeza nimic la locul lui.
Unu' are dorințe sinucigașe, altul ar trebuii să aibă, pentru că oricum în mormânt o să ajungă.
Una are gura mare, prea mare, de parcă zici că singurul scop al ei în viață e să-și folosească gura... într-un mod puțin diferit.
Altuuuu' cică-i tip, se tot mândrește cu ce are, lucru pe care nu-l are. Da, da, exact, nu are cap. Nici unul dintre capete.
Oh, o tipă e ca un câine maidanez, sau ceva asemănător: își caută mereu stăpân. Nu, nu o să-și găsească, din nu știu ce motiv, oamenilor le este frică să adopte chestii ciudate.
Da, da, și mai e o blondă... prea blondă. Dar nu blondă-blondă, blonda-blondă-blondă! Genul ăla de blondă care se consideră  prea deșteaptă și care nu se sfiește să arate cum ceilalți sunt niște nimicuri. E stupid, sigur e doar nesatisfăcută.
Altcineva?
Să vedeeeeem...
Alta. Încă una cu fundul maaaaaaaare, mai mare ca universul, adică infinit și în continuă expansiune:  e genială, enervantă, cu un intelect cam ca al unei găini, și ea cu o gură de Esmeraldă din fundul grădinii, daaar cu fundul bun! A, era să uit. E și foarte plimbăreață. Seamănă cu o rațo-albină care zboară din floare-n floare (sau din banană în banană, cum zicea un bananier).
Încă unul, sigur a suferit vreo traumă în copilărie: poartă atâta roz încât îl confund fără problemă cu o păpușică Barbie. Zilnic, frate, zilnic! Dacă omul nu are ceva roz pe el, nu se simte împlinit.
Ș'acum mai e unu', mai supraponderal, dar deh, nu-i vina lui. E vina lui că-i prost, pupincurist, enervant, specimen d'ăla fițos. E și el o chestie d'aia dubioasă de care te ferești, cu sigurnță, dacă ții la deșteptăciunea ta.
Altu e... e d'ăla tipic: aparent obsedat sexual, fustangiu și altele, daaa' cică la interior e fix inversu', o chestie d'aia super-sensibilă și super-răbdătoare. Uneori nu pot pricepe cum poate ăla s-o suporte în halu' ăla pe Xuleasca.
Ș'o tipă... încă una cu o gură de proporții imense, se crede incredibil de inteligentă și adoră să iasă în evidență. Genu' de satanistă care dacă cade cu capu în gunoi, își laudă talentul. Și la cât de mult iubește ea și tot apără criminalii în serie (ăia din filme, ofc, viața reală e prea mult pentru ea), nu m-ar mira ca sfârșitul ei să se afle pe masa de sadism a vrunui nebun cu traume în copilărie și ea să zică ceva gen Te înțeleg, eu te înțeleg, și dacă mă lași să trăiesc, voi pleda în favoarea ta la judecată. Și apoi... se aude fierăstrăul electric și țâșnește muult sânge. Și spiritul ei să zică Cââât de tare! Da, pentru că e mult mai logic să aperi criminalii în serie decât câinii.
Și mai e un tip care, aparent, nu are pic de viață personală: se tot bagă în treburile altuia, să știe el tot, fiecare muscă de unde-și are originea și cu cine se-mperechează. No, serios, cât de patetic e asta? Cică seamănă cu un strămoș de'al lui Mowgli, d'ăla care nici de peșteră nu auzise.
Încă un tip este gen d'ala caruia îi place să facă opinie separată și să se evidențieze prin faptul că nu-i pasă de nimic și nimeni, se laudă că-i știe pe toți, că-i buricu' pământului, că mere și pere. Da, da, ați auzit cumva voi, oameni buni, că aparemțele înșeală?
Ehm, mai avem și un specimen perfect, prea bun la tot, la absolut tot, pur și simplu nu am ce să zic despre el, e de necomentat. E de comentat faptul că e de necomentat, îmi dă peste cap circuitele realității!
Altcineva, altcinevaaaaa... încă o persoană d'aia sado-masochistă căreia îi place așa de mult să fie în centrul atenției și chestii. La început e ok, chiar e, dar la un moment dat, preferi să te sadomizezi singur decât să mai stai vreo clipă cu așa ceva. 
Încă careva. Suferă de dublă personalitate. Te ia durerea de cap. Ba e dulce, dulce ca o amandină, ba îți aruncă cea mai terifiantă privire. E frustrant și amețitor. Oare chiar trebuie rezolvată această chestie, din punct de vedere medical? Pentru că eu, ca o persoană cu inima mare ce nu sunt, mă gândesc serios la asta.

Ha, ha, ha. Asta am scris- acum... muuult timp. Cam acum un an aproape. Și din moment ce e usșor răutăcioasă, ipocrită și dubioasă, m-am gândit să nu o postez. Dar nu mă pot abține, dacă tot vreau să-mi recapat locușorul fericit (aka blogul), trebuie să fac și asta. Adică asta e un fel de altă etapă în (de)maturizarea mea. Lucrurile de mai sus sunt exagerate ș.a. în mod special, am scris-o ca să mă amuz, pamflet - tratați-l ca atare.

6 comentarii:

  1. sunt tipa de pe tumblr romania care te face sa mori :)) deci wow, scrii asa frumos pe blog, am citit cateva postari, felicitari :) esti o persoana geniala, bafta <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulțumesc :"> Mi-ai făcut ziua mai frumoasă :">
      totuși, știi, numai persoanele geniale recunosc alte persoane geniale :))
      merci, la fel :)

      Ștergere
  2. Aceasta descriere se potriveste foarte bine cu anumite persoane dintr-un anumit liceu unde se afla un anumit anonim.

    RăspundețiȘtergere