Lamentare și

Avertisment: urmează stupizenii. STUPIDE.

eu. mai nou. mai mereu.

  Hai să o luăm așa, ca de obicei. Pentru moment, cel puțin. Să continuăm: nu mai am timp. Da, am mai spus asta. Dar nici acum nu am timp. Încontinuu nu am timp și este încontinuu enervant și sunt o grămadă de probleme pe care nu știu cum să le rezolv (și nu dintre cele de matematică), o grămadă de nopți nedormite și de, melodramatică chestie, lacrimi.
  Nu știu cât de triste sunt lucrurile într-adevăr, sau cât de tare le agravează propria-mi minte, dar este atââââât de enervant!
  Știu că este destul de stupid, totuși.
  În orice caz, știu că s-ar putea să nu fie tocmai indicat să bag citate din seriale, dar, serios, următorul îmi place. Mult. Și este despre loialitate, un lucru mai important decât chiar și iubirea. Subiect ce e posibil să-l conturez atunci când o să am timp, cel mai probabil: vara care vine. Oricum, aici:

Întotdeauna să te întrebi unde îţi este loialitatea. Oamenii în care ai încredere o vor aştepta, cei mai importanţi inamici o vor dori, iar cei pe care îi preţuiesti cel mai mult, fără greşeala, vor abuza de ea. Unii spun că loialitatea inspiră speranţă fără margini. Şi, oricât ar fi de mare, există şi un şiretlic. O loialitate adevărată se construieşte în mulţi ani... şi ai nevoie doar de câteva secunde pentru a o distruge.

Revenge - Emily Thorne

  Și tocmai am aflat că Esposito din Castle se uită la Doctor Who. Și, mda, trebuie să învăț la economie (de ce o exista materia asta? și altele 647?). Și la fizică. Și să fac tema la matematică. Și să mă pregătesc din punct de vedere mental pentru încă o noapte nedormită. Și, serios, chiar nu înțeleg ce naiba mai caut pe aici.
  Mai știe careva cât de mult îmi plac serialele? Și cât de mult îmi place Doctor Who? Ok.
  O melodie, așa, de sfârșit de postare făcută din prea multă dorință de a amâna inevitabilul. Nu e cine știe ce, dar merge.