Dragi prieteni, mai mult decât prieteni

Știți chestia aia cu „mai bine puțini prieteni și buni, decât mulți și proști nebuni falși.”?
Da, evident, mai bine să ai prieteni bunăciuni, ăh? Ok, corecție, prieteni adevărați.
Există prieteni adevărați? Oh, cui îi pasă? E o dezbatere prea mare și purtată de prea mulți ca să mai conteze: ăia care au fost trădați spun că nu există, ăia care nu au fost spun că există. E irelevant adevărul, depinde de indivizi. Dar nu contează, știi? Pentru că în minutul ăla, în secunda aia, tu știi că sunt adevărați, știi că sunt. Eu nu mă aflu aici, acum, în loc să învăț pentru teze, ca să vă spun aceleași chestii știute de mulți. Nu, la naiba, Ada! Nu mai spune „chestii”! Spune „entități”! La naiba, Ada!
Deci, da, nu sunt aici pentru asta.
Sunt aici pentru că am al naibii de puțini prieteni, dar cred că e prima dată după atâta timp (dacă clasa a 6-a se pune ca perioadă de comparație) când chiar simt că am prieteni.
Nu mai sunt oameni random culeși de pe net și site-uri dubioase cărora nu le rețin nici numele, nu sunt simple chestii care să-mi bage complimente pentru că simt eu că am chef, nu sunt 5000 de pe facebook care să-mi zică la mulți ani de ziua mea, nu sunt cineva căruia nu-i păsa deloc, nu sunt cârduri de țațe. Nu sunt multe, dar sunt atât de mult. Pur și simplu, atât de mult!
Sunt oameni geniali, cu care pot vorbii, pe care-i pot înjura, cu care pot să tac ore și să vorbim zile, să mă simt mai comod ca oricând, doar pentru că sunt aici, acolo, oriunde, cu mine. Pot să le spun orice, pot să fiu exact cum sunt, pot să fiu răutăcioasă și drăguță și să am încredere în ei că sunt cea mai sinceră variantă a lor cu mine. Nu, Ștefăniță, aici nu mă refer la tine, stai liniștit, nu fac greșeli. Dar Șhhh, nu o să spun nimănui că your pussy tastes like pepsi cola.
Deci, ce voiam să spun? Să vă laud că sunteți geniali? Da, cred. Și în cele mai proaste momente ale voastre, tot geniali și a mei sunteți (da, am scris „a”, treci peste, Gogule). De ce sunteți geniali? Cred că am zis mai sus.
În orice caz, e bine. Mi-e bine. Cu puținul ăsta pe care sunt destul de sigură că nu l-am apreciat cât ar fi trebuit, sunt mai bogată ca oricând.
Și voiam să vă mulțumesc, într-un fel ciudat, că sunteți o adunătură de dubioși.
Da, și ție.
Să vă mulțumesc.