luni, 13 ianuarie 2014

Cam așa ceva

   Ok, deci asta o sa fie puțin amuzant. Sau cel puțin sper că o să fie la fel de amuzant precum îmi imaginam eu în capul meu (în care e mult loc, apropo, deci am unde să-mi imaginez). 
   Bun, din cauză că nu am mai scris pe blog de prea multă vreme, m-am gândit să o fac acum, dar nu aveam nici o idee despre ce aș putea scrie. Așa că după vreo 30 de minute în care mi-am storcit creierașii, cineva mi-a recomandat să scriu despre iubitul ideal. Și asta voi face.
   Trecem peste faptul că respectivul ar trebuii să aibă o grămadă de mâncare și chestii.
   Deci, cum ar trebui să fie, după părerea mea de adolescentă încontinuu nemulțumită, incredibil de enervantă, da, ok, etc.
  1. Respectivul trebuie să fie inteligent. Nu mai inteligent decât mine, că după aceea răsare-n mine competivitatea și iese urât. Doar suficient de inteligent cât să-mi înțeleagă cuvintele cu dublu sens, glumițele, ș.a.
  2. Ok, hai să-i spunem Y. Y trebuie să arate acceptabil. Adică nu cu 10 mâini și un singur picior, să arate ca un om normal.
  3. Eu trebuie să fiu centrul universului. Eu. Și atât.
   M-am plictisit deja. 
   Nu există iubit perfect. Toți ajung să fie imperfecți după un timp. La început sunt numai inimioare și floricele, după se umanizează. Observi că dintr-o dată ascunde chestii, își pierde răbdarea și mai știu eu ce alte stupizenii. Nu e vreo noutate sau ceva. Cred că toate relațiile au o dată de expirare. Deci, serios, nu are sens să fiu superficială și să spun cum ar trebui să fie cineva ca totul să fie perfect. Perfecțiunea stă în imperfecțiuni, în cine e cineva când nu e toate acele lucruri pe care le vrei tu. 
   Totuși, dacă ar fi să-mi duc misiunea la bun sfârșit, iubitul perfect ar fi un personaj din cărți. Din toate cărțile alea de-a dreptul tâmpite pentru pre-adolescenți care-mi plac mie foarte mult. Dar bănuiesc că din această cauză sunt în cărți. Pentru că nu există în realitate. Așa ca orice scriitoare visătoare își imaginează tipul perfect de care s-ar simți atrasă, toți fiind unul și același. Totuși, ceva îmi spune că dacă ar întâlni pe unul în viața reală, nu ar observa. Asta așa, ca o paranteză prea lungă.
   Am terminat, deci. Vă spun eu ceva totuși, ca de la banalitate la banalitate: dragostea e nașpa.

miercuri, 8 ianuarie 2014

Să încetăm să mai așteptăm minuni

Sweetheart, let me tell you something no teenager ever believes, but I swear to you is the absolute truth. You fall in love more than once. It’ll happen again. And it’ll be just as amazing and as extraordinary as the first time. And maybe just as painful. But it will happen again, I promise. And until then… Be your own anchor.
© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis