marți, 30 decembrie 2014

Nu ești calendar :)

E iarnă și se duce și anul ăsta, odată cu celelalte și cu alte lucruri. De la o secundă la alta, o să fim cu toții persoane complet diferite și trecutul nu o să ne mai definească. Totul o să fie șters cu buretele și dintr-o dată o să facem alegerile perfecte și vom fi cum ne-am dorit mereu să fim. Nu o să ne mai pese de alți oameni, nu o să mai ținem de cont de frângerile de inimă, ne vom atinge scopurile și toate acele lucruri pregătite pentru oricare din anii interiori.
Și acum, un moment de liniște și pace în care vom râde de vom cădea pe jos de aberațiile astea care apar peste tot în vremea asta.
La naiba, se schimbă anul! Cifra aia, ultima, o să fie diferită. Atât. Nu altceva. Nu te schimbi tu. La naiba, nu ești un calendar!
În altă ordine de idei, 2015 măcar e număr impar și-mi sună mai bine decât 2014, deci, cine știe, poate devenim și noi puțin penibili. Și în spiritul ăsta, așteptăm cu nerăbdare anul 2017, ăla sună și mai drăguț.
Avem nevoie de puțină magie și speranță. Doar ninge ca-n povești [nu știu ce povești știți voi totuși, dar e frig și mocirlă și alunecă oamenii pe gheață, dar e ok, așa-s poveștile].
An nou fericit, tuturor! Absolut tuturor, am inima mare și dau urări pe bandă rulantă. Că oricum am tot urat „Crăciun fericit” tot anul. Sper să aveți un an ok.

miercuri, 24 decembrie 2014

Efecte benefice ale fondului de ten în repararea machiajului

Nu, nu voi vorbi despre asta, ce naiba! E doar o parte substanțială dintr-o zi interesantă. Adică a fost.
Ieri a fost ziua mea. A fost și nu am murit nici până atunci și nici între timp. Iar prietenii ăștia ai mei, despre care am vorbit acum două postări, mi-au fost alături. Și s-au înțeles între ei, dar asta e destul de irelevant acum, ceea ce contează e cum m-am simțit eu. A fost ca un gangbang. Nu că aș fi fost centrul atenției, ci pentru că cu toți mă simțeam așa confortabil. Și era ca și cum plăcerea mea de a conversa ciudățenii cu o singură persoană s-a înmulțit și a fost ok.
Totuși, nu am făcut nimic special.
Momente de detoxificare.
Ce spuneam? Nimic relevant. Doar unele momente atât de benefice în care totul pare firesc fără să fie firesc, în care e noapte și te simți liber fără să fi liber, tot grăbindu-te să ajungi acasă că te așteaptă ai tăi. Sunt doar senzațiile acelea din aer și senzațiile din capul tău și senzațiile pentru care nimic nu e bine și nici o să fie bine.
Și mi-e lene să gândesc și am senzația că e mai bine așa, fără să trebuiască să mă stresez, dar apoi, vezi tu, uneori, doar uneori, când mă uit la felinarele care se oglindesc în apă, care se văd ca niște beculețe dintr-un brad de Crăciun, atunci nu mai știu ce vreau și nu mai știu ce știu. Și mă simt goală, fără nimic, fără nici măcar puțin, dar chiar și așa, nu am fost singură. Are sens? Cui îi pasă?! Chestia e că [...]
hai pa, m-am plictisit, mă simt nașpa, ești nașpa.
hai să ne mai plângem vreo doi ani până realizăm că nu rezolvăm nimic cu asta și că e doar stupid și patetic și fără sens și penibil și că nu trebuie și nu vrei să o faci și trebuie să încetezi s-o faci.
Hei, moșule. De Crăciun, vreau un singur cadou: un om. Adu-mi omul și ai scăpat de mine ceva vreme.
Crăciun fericit!

vineri, 19 decembrie 2014

Ce vrea Ada de Crăciun

  1. Pe mă-ta
Nu, glumesc. O iau de la capăt:
  1. Fistic. Literalmente.
  2. Un borcan MARE cât majusculele de Finetti.
  3. Rodii.
  4. Skittles.
  5. Tort (amandină?).
  6. Multe dulciuri, cât pentru toată viața.
  7. Multe chestii sărate, să compensăm: cipsuri, pufuleți, etc.
  8. Prăjiturele.
  9. Garone. Și băuturi dulci cu alcool.
  10. Prietenii, pe primul loc, dar de nota 10.
  11. Alte nimicuri materiale.
  12. O vilă cu piscină, șapte mașini, încă vreo opt case de vacanță, haine noi.
  13. Da, haine noi.
  14. Icre. Nu te strâmba.
  15. Multă mâncare.
  16. La naiba, un KFC, un Subway, un Mc. De fapt, zece mii din fiecare.
  17. Băutură.
  18. Placă video. 
  19. Muzică și cărți. De fapt, multe cărți.
  20. Alte bile să le sparg. Da, exact asta!
  21. Neapărat chestii pentru telefon și PC.
  22. Oameni...

duminică, 14 decembrie 2014

Dragi prieteni, mai mult decât prieteni

Știți chestia aia cu „mai bine puțini prieteni și buni, decât mulți și proști nebuni falși.”?
Da, evident, mai bine să ai prieteni bunăciuni, ăh? Ok, corecție, prieteni adevărați.
Există prieteni adevărați? Oh, cui îi pasă? E o dezbatere prea mare și purtată de prea mulți ca să mai conteze: ăia care au fost trădați spun că nu există, ăia care nu au fost spun că există. E irelevant adevărul, depinde de indivizi. Dar nu contează, știi? Pentru că în minutul ăla, în secunda aia, tu știi că sunt adevărați, știi că sunt. Eu nu mă aflu aici, acum, în loc să învăț pentru teze, ca să vă spun aceleași chestii știute de mulți. Nu, la naiba, Ada! Nu mai spune „chestii”! Spune „entități”! La naiba, Ada!
Deci, da, nu sunt aici pentru asta.
Sunt aici pentru că am al naibii de puțini prieteni, dar cred că e prima dată după atâta timp (dacă clasa a 6-a se pune ca perioadă de comparație) când chiar simt că am prieteni.
Nu mai sunt oameni random culeși de pe net și site-uri dubioase cărora nu le rețin nici numele, nu sunt simple chestii care să-mi bage complimente pentru că simt eu că am chef, nu sunt 5000 de pe facebook care să-mi zică la mulți ani de ziua mea, nu sunt cineva căruia nu-i păsa deloc, nu sunt cârduri de țațe. Nu sunt multe, dar sunt atât de mult. Pur și simplu, atât de mult!
Sunt oameni geniali, cu care pot vorbii, pe care-i pot înjura, cu care pot să tac ore și să vorbim zile, să mă simt mai comod ca oricând, doar pentru că sunt aici, acolo, oriunde, cu mine. Pot să le spun orice, pot să fiu exact cum sunt, pot să fiu răutăcioasă și drăguță și să am încredere în ei că sunt cea mai sinceră variantă a lor cu mine. Nu, Ștefăniță, aici nu mă refer la tine, stai liniștit, nu fac greșeli. Dar Șhhh, nu o să spun nimănui că your pussy tastes like pepsi cola.
Deci, ce voiam să spun? Să vă laud că sunteți geniali? Da, cred. Și în cele mai proaste momente ale voastre, tot geniali și a mei sunteți (da, am scris „a”, treci peste, Gogule). De ce sunteți geniali? Cred că am zis mai sus.
În orice caz, e bine. Mi-e bine. Cu puținul ăsta pe care sunt destul de sigură că nu l-am apreciat cât ar fi trebuit, sunt mai bogată ca oricând.
Și voiam să vă mulțumesc, într-un fel ciudat, că sunteți o adunătură de dubioși.
Da, și ție.
Să vă mulțumesc.

vineri, 5 decembrie 2014

Să uit

Un fel de libertate
În neființă
Ceva cursivitate
fără știință
© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis