sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Îndrăgosteli

Ce se întâmplă când te îndrăgostești?
Bă, să mor dacă știu! Ce naiba o fi dragostea? E un nou Pokemon? Nu, lasă, nu fi ipocrită, Ada, tu nu te mai uiți la Pokemon! La naiba, Ada, la naiba! Iar ai făcut-o.
Ok, vă spun eu ceva mișto maxim de o să cădeți pe jos de râs (sau plâns): nu am fost îndrăgostită. Vreodată. Adică, ok, mi se topesc picioarele când mă uit în oglindă și, ok, prietenul meu imaginar e teribil de grozav și, ok, sunt niște personaje din cărți, seriale, desene animate foarte strălucitoare [nu, Edward, dispari cu licuricii tăi cu tot], dar nu am fost îndrăgostită.
Asta dacă nu pui la socoteală obișnuința cu o persoană până la punctul în care ai senzația că o iubești și ca nu poți trăi fără ea, dar eu nu iau asta în calcul, deci încă inima-mi e virgină. Nepenetrată.
Poate chiar am inima de piatră. De diamant. De adamantium.
Nu, Ada, taci, nu fi ipocrită, iar! Simt chestii și țin la oameni și îi și iubesc pe unii și sunt perfect ok și inima îmi funcționează ok.
Voiam să mă laud puțin și să mă plâng, de ce nu? Ce? De ce da? Băi, sunt curioasă să știu. Și evident, înfricoșată, s-au sinucis mulți deștepți din astfel de motive. Dacă persoana-mi incredibil de hipersensibilă nu rezistă? O să ajung o babă arțăgoasă care să nu fi cunoscut niciodată iubirea. Sau o să apară un Făt-Frumos să-mi dărâme zidurile. Sau o să trec peste toana asta de „între teme de fizică” și o să fiu perfect ok cu orice îmi rezervă viitorul, pentru că tot o să-i trag un șut în fund, pentru că integrală din 1 dx face x, pentru că forța de frecare e egală cu coeficientul de frecare ori normala la suprafață [exact, pentru că am treburi mai importante, decât să mă gândesc dacă într-un anume moment din viață creierul îmi va da o anumită substanță în exces]. Oh, mai am o temere, că tot suntem la subiectul ăsta: că voi fi îndrăgostită, voi iubi pe cineva din toată inima mea de ciocolată și nu-mi voi da seama, pentru că idioții de voi supraevaluați stări random.
Știi ce e trist? Ok, atunci nu-ți spun.
Biiiine, îți zic: inima doar pompează sânge. Nu se ocupă de iubire. Nu se ocupă de sentimente, îndrăgosteli, clișee, fluturași (spune-mi acum, te rog, că stomacul se ocupă cu fluturașii).
Știi ce o să facă Ada acum? Nu va continua să facă la matematică, nuuu. Va intra pe tumblr-uri porno. Pupici, pa.

4 comentarii:

  1. E mai bine daca nu ai avut parte de "indragosteala"...zic si eu.Cel putin asa mi se pare mie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh.. pana la urma oamenii isi gasesc si alte motive de a suferii si mai stiu eu ce alte lucruri negative. Mereu trebuie sa fie ceva ;))

      Ștergere
  2. ,,Senzatia cunoscuta in popor ca "fluturi in stomac" a fost studiata de oamenii de stiinta, a caror curiozitate a fost starnita de aceasta reactie interesanta a omului. Se pare ca sistemul digestiv este in stransa legatura cu gandurile si emotiile unei persoane. Fluturasii in stomac sunt, de fapt, un rezultat al unei reactii corporale de supravietuire. Atunci cand creierul percepe o amenintare, alerteaza organismul, crescand pulsul, tensiunea si ritmul respiratiei. In acelasi timp, el stimuleaza productia de adrenalina, ceea ce rezulta in energie sporita, dar si transpiratie si tensiune musculara. Aceasta din urma devine foarte accentuata in zona stomacului si are rolul de a mentine starea de alerta. Respiratia rapida mentine temperatura corpului in limite normale. Muschii stomacului sunt cei mai sensibili, de unde si senzatia de "fluturi". "


    Cand ii simti, fugi, esti in pericol! Deci fugi pentru viata ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. OMFG FUGI FUGI FUGI!
      ce pericol e si iubirea, ba :)) ciudata si amuzanta chestie
      Si descrie destul de ok chestia: if (indragosteala) fugi; pericol, ma!

      Ștergere

© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis