vineri, 10 iulie 2015

de pe telefon, editez maine

De fiecare data cand a trebuit sa iau o alegere a fost groaznic, pentru ca e greu sa faci o alegere si apoi sa suporti consecintele, imagineaza-ti cum e ca, pe langa consecinte, sa ai mai multi ochi care te judeca si care te fac sa regreti ca ai deschis gura. Din nu stiu ce motiv, in loc ca oamenii sa spuna "bai, eu vreau chestia asta", vor sa para amabili si sa zica ca le indiferent si apoi sa te puna pe tine sa alegi. Si dupa sa comenteze ca "eu nu am vrut asta, de ce ai luat ciocolata asta?". Asa ca in cele din urma, dupa prea multe exemple de genul in care mi s-au scos ochii ca nu am facut alegerea de care aveau ei chef (ca si cum as citii ganduri acum ca pe niste etichete de sampoane cand uit telefonul fiind la baie), am ajuns incapabila de a mai face alegeri. Ba, ce fraza lunga. Reformulez: Evit sa fac orice fel de alegere (de ex de care suc) ca sa nu supar pe nimeni, pentru ca sunt un copchil traumatizat. Anyway, faza asta enerveaza si ea oameni, dar nu poti sa-i multumesti pe toti. Iar sa te mulezi in functie de fiecare persoana cu care vorbesti nu e tocmai placut pentru mine, daca as fi vrut sa fac teatru, as fi facut. Bine, sunt capabila sa ma fac placuta de o gama larga de oameni, dar e obositor asa ca ma limitez la vreo 2-3. Si, serios, chiar e obositor. Acum ceva vreme eram cu o tipa la metrou si s-a intalnit accidental cu o tipa. Atata schimb de entuziasm si energie si cuvinte si doamne, atata efort. Nu as fi capabila de asa ceva, chit c-as fi in limba dupa respectiva persoana. Dar eu sunt eu.

In legatura cu alegerile, m-am obisnuit sa nu le fac. Cel putin nu pe alea la vedere. Ca apoi eu aleg in sinea mea sa nu vorbesc cu un tip, ma vad cu un altul sau sa ii spun ceva uneia, asta e altceva si sunt capabila sa fac asta. Chiar daca si aici am fost mustrata "de ce ai vorbit cu baiatul ala? nu vezi ca ii faci rau?" sau "nu trebuia sa ii spui adevarul fetei aleia" sau .. altele? Dar aici parca e diferit. Parca?

Mereu cand a trebuit sa iau o alegere mare, importanta pentru mine la momentul respectiv, am luat-o incetisor: lista frumoasa cu argumente pro si contro, bile albe si negre, mai mici sau mai mari. Si apoi imi dadeam seama ca nu ajung nicaieri asa si mergeam la feeling. In sensul a) intrebam pe cineva parerea. Daca imi placea raspunsul, faceam asta; daca nu, faceam contrariul pentru ca dezamagire inseamna ca eu imi doream cealalta chestie. sau b) ma hotarasc pe ultima suta de metrii sau ma obisnuiesc cu o idee cu care raman pana la capat.

Aici intram in faza a treia. Dupa luarea deciziei. Nu ma intorc inapoi. Nu am nici o idee de ce, nu e o chestie de principiu. E tot o chestie de feeling. Dupa ce am luat alegerea nu mai imi pot imagina alta cale in afara de aia. Pur si simplu. Intr-a 8a, dupa ce m-am decis pe Vianu, nu-mi mai puteam imagina alt loc in care as putea merge. Parca auzisem de existenta lui si inainte sa stiu ce e aia liceu. Parca intreaga mea viata pana la punctul ala trebuia sa conduca acolo. Ca pana la urma nu s-a dovedit experienta tipica misto de liceu, asta e irelevant.

Acum stiu unde ma duce feelingul, dar nu stiu ce sa fac cu variabilele. Daca nu intru la poli si stau un an acasa? O sa mai invat ceva anul ala ca sa am sanse mai mari sa intru anul viitor? Dar daca fac alte optiuni, mi-as baga unghia in gata daca as fi putut intra unde voiam de la bun inceput?

Sau daca tipul ala nu e asa jigodie cum pare si e doar parerea mea de moment? Merita sa-mi moare tot respectul?

Daca tipei aleia chiar ii pasa, dar nu stie sa arate? Sau daca nu-i pasa si ma foloseste? Daca nu-i pasa pur si simplu? Parca suntem convinse ca nu-i pasa, dar conteaza?

Stiu ca trebuia sa

nu, asta nu pot scrie aici

pentru ca, uite, deja ma apuca panica

Ai avut vreodata o alegere asa mare de facut, asa importanta pentru sufletul tau, incat sa te blochezi? Stii, ceva mai important decat facultatea si viitorul tau?

Ei bine, sper ca nici eu.

Un comentariu: