timpul e o iluzie

Totul sau nimic

Totu sau nimic

Tot u sau nimic

Tot tu sau nimic

Doar noi.

Așa, deci.

Se pare că pe august am pus placeholder. 

Și e deja sfârșitul lui octombrie. 

Naiba știe când a mai venit și el.

Totuși, nu aș fi ratat asta pentru nimic în lume.

Încă nu mi-a ieșit din obicei să te tot caut cu privirea.

Dar, pentru că unul din subiectele recomandate a fost intitulat „paradoxuri temporale” dă-mi voie să-ți povestesc cum îmi afectează mie viața.

Vezi tu, eu îmi las mesaje pentru mine din viitor constant. Să-mi amintesc ce gândeam la un moment definit t. Și nu numai. Fac asta prin cele mai mici gesturi din viața de zi cu zi. Fac asta când zic că o să fie o săptămână bună sau când închid ușa cu cheia. Hei, apucă mesajul ăsta de care-ți zic eu să-ți amintești, ca să faci o analiză de caz și să aflăm și noi dacă a fost o săptămână bună sau dacă are sens să te mai ridici din pat să vezi dacă ai închis ușa. 

Comunic cu Ada din viitor de parcă am fi doua prietene vechi care se cunosc atât de bine, dar care se tot schimbă, ușor, ușor, cu trecerea timpului.

Ada din viitor, știe ea mai multe și a trecut prin mai multe, dar uită perspectiva Adei din trecut. Și în toată această metamorfoză firească, evoluție datorată trecerii timpului și acumulării de experiențe, poate mai pierde din vedere și detalii cruciale. 

Asta fac și acum. Îi reamintesc. 

Poate nu la asta te așteptai când ai auzit de paradoxuri temporale. Dar te asigur că Ada din prezent și Ada din viitor trăiesc în același timp și contează în același fel. 

timpul e o iluzie. iar iluziile dispar într-o clipită #profund #staudepreamulttimplamuncă #misescurtcircuiteazăcreierul #sunttristămaximchiardacănupare #lasă-măpapalamarevreaudistracțieșisoare