Hey loooomeee!!! Wow, nu ştiu ce să zic.. sunt fericită... este a doua oară în săptămâna asta când cad pradă euforiei! Este un sentiment ciudat... nu m-am mai simţit cu adevărat fericită de anul trecut. Şi oricum nu există fericire adevărată, totul este doar o iluzie şi ador să cad pradă acesteia. Pentru că mă pot declara total vindecată. Iubesc faptul că m-am schimbat şi îmi place să cred că în bine. Poate că am învăţat câteva lucruri uimitoare şi poate şi puţin dureroase. Cred că cel care m-a marcat... hmmm... este faptul că nimic nu este etern. Mda, voi stiaţi asta, dar eu nu ştiam... într-un timp credeam că aşa va fii mereu. Probabil că încă visez la happy end-uri-cine nu visează?!- dar ştiu că acestea sunt doar o continuare a calvarului. Hmmm... sau poate cuvântul potrivit este "carnavalului"... dar dacă este să fim spirituali faţă de blog... "E doar o continuare a melodiei". Dar să nu o mai ocolim. M-am schimbat dar sunt aceeaşi. Şi într-un fel mă bucura asta.
” Orice schimbare, chiar şi una dorită, aduce cu ea o stare de melancolie…pentru că tot ce ramâne în urma este o parte din noi însine. Într-un fel, trebuie sa murim pentru a putea începe o viata noua .“
Acesta este un simplu citat, nu ştiu cui îi aparţinea dar îi dau totală dreptate. Dar ştiu că fac parte din oamenii care nu regretă că au facut schimbări. Mda, probabil că nu sunt absolut deloc coerenta, dar cum e blogul meu, pot să mă destăinui, nu?! Spune-mi, te rog, că nu greşesc!
Mda, sunt în toane bune... în traducearea mea "toane idioate". Dar când mă gândesc că sunt atât de aproape de înca o schimbare, de înca ceva mult mai rau. Pentru că sunt o fricoasă. Mda, măcar recunosc asta, nu?! Dar ştiu că se va întâmpla ceva la începutul anului acesta şcolar. Ştiu şi simt asta. Şi din păcate, ăsta este un lucru pe care nu le poţi împiedica. Un lucru care se poate numii "soartă". URĂSC SOARTA! Nu vreau ca nimic să se schimbe, nu acum, când totul pare bine.
Dar nu-i nimic... pentru că dupa ploaie, cerul e mai senin... sau nu. Pentru mine nu a fost vreodata =)). Dar deh, asta-i viaţa cu râsete şi plânsete :p. Şi probabil că ăsta este un lucru relativ bun.
Toate astea au sunat chiar atat de nebunesc precum pare?! =)) Scuzaţi-mi nebunia... Soarta e de vină. :p