joi, 28 octombrie 2010

Confuza confuza confuza....


In momentul de fata, as scrie un post intreg numai si numai cu "virgula" cuvantul "confunza". Si asta doar pentru a te face si pe tine confuz, pentru a-ti da putin din sentimentul meu, pentru a fii amandoi la fel de confuzi in existenta noastra. Si ma tenteaza sa traiesc impreuna cu tine si sa fim amandoi confunzi pana la adanci batraneti, doar pentru ca a fost un moment in viata mea in care nu m-am inteles nici pe mine. Dar vreau sa te fac sa te simti ca mine, vreau sa imi creez iluzia ca iti dau tie toate gandurile care ma streseaza, vreau ca tu sa fii cel care e confuz si eu sa fiu normala. Atat de normala pe cat ma stii tu. Atat de previzibila. Atat de toanta. Si totusi atat de "eu". Si tu doar sa existi pentru a-mi alina mie orice sentimente nedorite. Suna bine, suna protector. Atat de protector incat te-as lua in brate, chiar daca teoretic vorbind nu existi, si te-as strange si ti-as arata toata iubirea mea. Pentru ca da, asta e. Si poate ca m-am saturat sa ma mint, sau poata ca faptul ca sunt confuza mi-a dereglat creerul, intr-un fel favorabil mie si doar mie. Si cu toate ca am spus "confuza" de prea multe ori, nu am de gand sa am opresc, si stiu ca deja suna ciudat dar este ceea ce gandesc.

Sunt confuza in legatura cu mine, in primul rand [sau poate este al doilea rand, oricum singurul mentionat aici]. Trebuie sa pun o limita. O regula. Inainte nu aveam nevoie. Inainte nu era asa. Era simplu. Si felul cum e acum era cel mult dorit. Dar uite cum visele se transforma in cosmare si trebuie sa ma ocup de actualele mele prostii. Deci trebuie sa fiu acea eu care nu credeam ca voi fi vreodata. Desigur, nici cea de acum nu parea deloc ca avea sa se arate. Si totusi ce as putea face?! Reguli?! Pentru ce?! Pentru a fi incalcate?! Sunt confuza. In legatura cu mine. In legatura cu restul. Da, e ca si cum aceasta ar fii o linie invizibila intre mine si restul. Banal si obisnuit. Si totusi este si parca o simt. Mult prea aproape de data asta. Sunt confuza. Nu stiu daca toate astea sunt un vis urata, un vis frumos sau nici nu exista. Nu stiu nici macar cum ma simt. Tradata, impresionata, suparata, fericita, melancolica, nu stiu. Sunt confuza. 
Si uite cum am scris mai mult decat vroiam, si uite cum am facut pe interesanta mai mult decat imi doream. Dar asta sunt eu. Confuza in momentul de fata. 
Pa... see you later.
Ps: E soare afara. Si totusi doar afara.

luni, 25 octombrie 2010

Nimic interesant, un lucru fascinant.


Sunt aici pentru a ma descarca si cu toate ca s-ar putea sa nu functioneze, macar voi incerca. Practic vorbind, am chef sa palavragesc despre lucruri fara sens, filosofii adolescentine la care fiecare prost ajunge. Da, toate prostiile astea din capul meu sunt de fapt o faza prin care ati trecut, treceti sau veti trece. Si pana sa va dati seama ca inca nu ati descoperit universul cu toate chichitele ei, te scufunzi intr-o balta patetica de superficialitate. Si totusi nici despre asta nu vroiam sa scriu, dar m-a tentat sa va anunt ca sunt constienta de cat de patetica pot fii uneori. Dar cum n-am mai fost de mult pe aici, m-am gandit sa imi fac iar simtita usor prezenta.

Sunt obosita. Scoala e obositoare si visez la vacanta de vara. Mai rau imi fac cand ma gandesc la orele criminal de tarzii la care ma trezeam si felul cum adormeam mult dupa 1 noaptea. Nu aveam griji, nu imi pasa prea mult. Da, mi se pare logic. Visele de asta vara. Noptile nedormite pentru ca te gandeai la "X"-ulescu, zilele in care nu aveai chef sa iesi din casa pentru ca era prea cald, serile in care adormeai pe o banca afara doar pentru ca vroiai sa te mai uiti putin la stele. Toate sentimentele dulci de libertate, toate visele ascunse intr-o cutiuta la care numai tu aveai cheia, toate minciunile si adevarurile spuse. Da, vara seamana cu o luna de miere, unde totul este numai lapte si miere. Si apoi vine toamna ca un capcaun si-ti fura libertatea, caldura, visele. Deci acesta poate fii un final trist, cu toate ca pare sa fii fost un basm cu "a fost odata". Si totusi voi spune ca asta nu este sfarsitul. Este doar o continuare, una nefericita si dramatizata, dar este o continuare. Pentru ca pana la urma iar va venii vara. Dupa lungi lupte lungi [Da, stiu ca am spus lungi de doua ori, si o voi mai face inca de 5 ori. ;)]
Vreau vara. Vreau vise. Vreau sa te vad. Si macar stiu ca una dintre astea trei se va adeverii. 
Asa ca iti doresc o seara sfarsita [ :)) Scuze, nu inteleg de ce am scris sfarsita, dar e prea penala faza deci o pastrez.]. Revenind, iti doresc o seara fericita in continuare. Eu ma duc sa infulec nitele bombonele colorate. Si poate, poate... Hmmm... 
M-am plictisit de tine. Esti plictisitooooor. Vreau sa am faci sa rad. Stiu ca cer prea mult... dar... Ma rog. Tac. Bye bye, raza de soare :* See you peste cateva luni :-? :-h


Ps: LA MULTI ANI, raza de soare. Dah, ma rog, pana vei intra pe aici si te vei prinde la cine ma refer, va trece ceva timp. Si totusi... tot un calduros la multi ani ramane :p

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Cica straniu de insorit.

Buna dimineata raza de soare.
Da, este asa de frumos afara, este soare. Acel soare. Pe care-l voi iubii mereu. Da, stiu ca eu ma simt mult mai bine noaptea si iubesc noaptea si stele si luna... Dar ziua este zi si o traim si o gasim obisnuita si banala. Pana ce apare un corp ceresc, un centru al universului care iti da ceea ce ai nevoie si care este iubit de cea mai mare parte a familiei sale. 
Ieri. Si ieri a fost soare. Si frumos. Si, inafara de acest lucru de care am devenit dependenta, sunt aici ca sa vorbesc despre ziua de ieri care se presupune ca a fost catalogata drept frumoasa si ciudata.


Déjà vu înseamnă în limba franceză ,,deja văzut”. Déjà vu-ul reprezintă un sentiment ciudat sau iluzia că am văzut sau trăit deja o experienţă cu care ne întâlnim pentru prima dată. Dacă presupunem că experienţa provine de la un eveniment amintit, atunci déjà vu-ul probabil are loc pentru că experienţa originala nu a fost trăită în totalitate sau nu a fost memorată detaliat. În acest caz, se poate presupune că situaţia prezentă produce reamintirea de fragmente din trecutul cuiva. Experienţa poate părea ireală dacă memoria este atât de fragmentată încât nu se pot face legături clare între fragment şi alte amintiri.
Sursa:  http://raspunsuri.intrebare.ro/Deja_vu.html

Deci ieri toata ziua... De fapt dupa ce am iesit de la scoala, am avut incontinuu un sentiment straniu de deja vu. Toata atmosfera si aroma locurilor prin care am bantuit m-au facut sa ma simt usor ciudat.  Totul imi amintea de un trecut pe care nu am reusit sa mi-l amintesc, totul parea previzibil si atat de normal. Da, normal. Totul parea sa decurga logic, fara surprize, fara nimic. Era siguranta. Si mai era ceva. Parfumul toamnei. Priveam cum frunzele galbene cadeau incontinuu din copaci, ca si cum cineva ar arunca delicat cu confeti. Era cald si soare si conefti. Era frumos, a fost singura zi de toamna care mi-a placut intradevar, si asta doar pentru ca era o vreme frumoasa. Evenimente deosebite nu s-au intamplat absolut deloc. Si totusi de ce ma simt inca asa?! De ce oare?! Soarele asta ma pune pe ganduri. Mai tarziu, dupa ce voi face rost de putin timp, vai medita la acele lucruri pe care le consider eu vitale. Si daca voi ajunge la o concluzie, vei afla, raza de soare. A... si inca ceva... Ieri mi-a taiat calea o pisica alba complet :)). Nu sunt superstitioasa, dar pentru lucrurile fara sens ma voi transforma intr-una.
See you later. :-h


Edit later: Off, frate, am uitat sa spun ca am visat urat azi noapte :|

joi, 21 octombrie 2010

Prea rapid, prea imperfect.

Sunt atatea lucruri care nu au sens si pe care nu le voi intelege. Toate regurile vietii par sa fie incalcate. Si eu?! Si eu le incalc. Imi incalc regurile propriului joc. Si oricat de cliseic ar suna, se pare ca regurile sunt facute, tocmai pentru a le incalca. Daca nu ar fii reguli atunci nu ar mai fii amuzamentul de a face acel ceva, nu te-ar mai ademenii nimic spre prapastie.
De cateva zile ma tot gandesc la cat de banali si previzibili putem fii noi, oamenii. Majoritatea se cred ingerasi, mai exact victime. Victima oameniilor "rai" sau "egoisti", "nesimtiti", "indiferenti", sau oricum altcumva ai vrea sa-i numesti. Gasesti la toata lumea defecte, spui "Vai ce nesimtitt e ala, vai ce vaca e aia, vai vai vai!". Da, pai o veche vorba pe care o stiai spunea ceva de genu' cum ca mai intai anealizeaza-te pe tine, si apoi pe altul. Dar deh, acum suntem cu totii mari si tari si nu mai are rost sa ne gandim la orice altceva. Fraierilor! Nu stiti ce pierdeti! In loc sa ii acceptati pe toti cu defectele cu calitatiile lor, ii aruncati la gunoi doar pentru ca nu poseda aceea perfectiune, pe care apropo, nici tu nu o ai. Ti-e greata de prostie, te crezi "intelectualnic", si doar parul de pe capul tau stie ce fel de copil-copac esti. Nu, aici nu te critc pe tine, banal ciudat ce te intoxici cu ciudatenia tocmai pentru ca nu ai dat un simplu "x" la fereastra asta, ci generalizez mai exact. Desigur, nimeni nu zice ca nu fac parte si eu din aceasta gloata de oameni, dar macar pot recunoaste, nu?! Si chiar daca nu exista perfectiune, nu te doare mana sa incerci sa o atingi, sa te aproprii, sa ii simti caldura ce trece prin degetele tale firave.
Si nu stiu ce sa zic sau sa cred despre tine, din moment ce nici chiar tu nu ma cunosti indeajuns de bine cat sa ma intelegi. Dar asta este lumea si nimeni nu cunoaste pe nimeni. Doar crede asta. Doar se aproprie de asta. dar niciodata suficient de mult. Niciodata. 
Sunt un simplu si banal om, nimeni nu se prinde de asta. Cand nu aveti o scena de alti prosti la care sa va plangeti, veniti la mine, ca si cum eu as fii A-tot-stiutoare si te-as putea ajuta cu acel ceva. Adevarul este ca mi-as dorii, mi-as dorii sa te ajut. Dar nu pot. Si in ultimul timp au venit atatea lucruri pe capul meu incat nici eu nu stiu ce sa fac cu ele. Da, se pare ca in ultimul timp, toul se schimba de la o zi la alta, nimic nu ramane macar asemanator, totul se misca pe langa mine cu o rapiditate imensa si ma impinge si pe mine spre asta.
Nu vreau sa fac pe desteapta sau pe interesanta. Asta este modul meu de a gandii. Gresit de cele mai multe ori, dar n-am de gand sa ma arunc chiar si pe mine la gunoi pentru ca nu stiu acel ceva ce se numeste perfectiune. 
Deci poate ca nimic nu are sens si nici nu va avea. Dar asta deja numai devine treaba noastra. Ci a lor. Si daca vor sa continue cu asta, nu ne pasa. Nu, raza de soare?!
Si inca ceva. Se pare ca eu Miss Complicata a inceput sa iubeasca simplitatea lucrurilor, tocmai pentru ca sunt complicate prin simplitatea complicata ce o simplifica. ;)

luni, 18 octombrie 2010

Ideea iubirii urii, de a ura iubirea. [urA!]

Da Da Da. Punct. Da. Punct. Virgula. Paranteza. Doua puncte. Ghilimele. Nu. Buna. Pa. Soare. Luna. Tu. Eu. Noi. Voi. Lume. Ura. Iubire. Viata. Moarte. Frica. Curaj. Zambet. Ochi. Frumos. Urat. Floare. Casa. Masa. Oameni. Vise. Sperante. Clipe. Certuri. Glume. Rasete. Plansete. Nervi. Fericire. Simplu. Complicat. Cuvant. Propozitie. Fraza. Libertate. Scoala. Zi. Noapte. Tu din nou. Ganduri. Foi. Stele. Ploaie. Mare. munte. Tot. Nimic. Gol. Plin. 
Stiu ca iubesti iubirea iubitului sentiment de a iubi, dar oare stii ce este iubirea iubirii iubitei fiinte care iubeste iubirea ce crede ca o iubesti?!
Si oare sti ura ce se infiripa in sentimentul de a ura faptul ca lumea uraste urarea acestui fapt si a ura este doar un simplu lucru urat de oamenii ce nu urasc uratul sentiment de a ura, atat de patimas si de magic ca acel sentiment, de asemenea urat de oameni ce stiu sa urasca?!
Si oare stii felul cum zambetul acela te-a facut sa urasti faptul ca iubesti?!
Visezi visul ce viseaza sa visezi spre culmile inalte ale viselor care nu se opresc din visare si viseaza visul ce-l traiesc, in agonia viselor de mult pierdut, un vis.
Si apoi tu.
Si un mac. 
Un mac. Cunosti acea floare?! Nu ai cum sa nu ti-o amintesti din vechile povesti populare. Macul. Este rosu aprins. Si rau. Si crud. Imediat ce il gasesti, imediat ce il atingi... fuge. Moare. Pleaca. Te paraseste. Te lasa sa traiesti visul urii de a iubii.
Azi. Azi a fost o zi. Maine?! Maine alta zi. Si apoi?! Apoi. Apoi tu. Tu. Tu?! Da, tu. I'm addicted to TU.
Eu. Eu. Eu. TU nu esti addicted to EU. Si cum eu sunt dependenta de mine, este corect spus ca dependenta ce o aveam pentru tine dispare?! Pentru ca tu. Tu nu. Sau da?! Are you addicted to EU?! Daca da... atunci... atunci... nu conteaza. Si am aflat. Eu sunt addicted to ideea de a fii addicted to you. Si tu nu existi ca o fiinta vie, ci ca o fantasma ce ma lasa sa ma hransesc din vise. Da, mi-am dat seama. In sfarsit. Tu nu existi, tu esti mort, esti insa viu in capul meu. Si daca dependenta mea nu e reala, atunci care e ideea?! Sunt dependenta de ideea de a fii dependent de dependenta care depinde de tine?! Si cum acest tu nu exista eu sunt dependenta de nebunia ce miai creat-o tu, fara ca macar sa stii. 
Deci am innebunit de nebunia nebunului ce sunt nebuna iar tu innebindu-ma pe mine, te-ai innebunit si pe tine care esti de fapt parte din nebuna de mine, deci oare e corect sa spui nebuneasca afirmatie cum ca am innebunit amandoi in nebunia ce mi-ai innebunit-o?!
Da, e corect.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Addicted to you.

Uite aici o melodie pe care o iubesc.

miercuri, 13 octombrie 2010

Muzica e o raza de soare.

Buna dimineata, raza de soare! Ada prezenta la datorie cu un zambet ireal de fals. Da, in loc sa invat pe rupte m-am refugiat in fata calculatorului si mi-am transformat blogul in jurnal. Si, ca sa facem macar cum trebuie aceasta treaba, iti voi spune cum a fost azi. Poate ca doar frumos. Frumos.... Frumosul e simplu si necomplicat si se gaseste in orice zambet si orice miscare, in orice floare si asa mai departe. Si in ciuda acestor lucruri simplitatea va ramane mereu plictisitoare in sensul acela pe acre doar eu il ador. Astazi vroiam sa abordez un subiect asemanator cu cel anterior, dar se pare ca am uitat care este acesta. 
Asa, azi a fost o zi de miercuri destul de cute la unele faze si obisnuite la altele. Si din cauza lipsei mele de somn am reusit sa fiu teribil de adormita si somnoroasa. dar nu asta conteaza in momentul de fata.
Maine este o zi prea incarcata pentru gusturile mele. Cred ca s-ar putea sa fac u tipar din asta. Deja vinerea e notata ca fiind cu final neasteptat. Asa, deci joia e notata ca dezastroasa din cap pana in picioare, nu? Miercurea pare mereu draguta. Martea obisnuita. Lunea urata doar pentru faptul ca anunta terminarea weekendului. 
Acum muzica mea favorita, acel rock ritmat care ma bantuie mereu cu un zambet magic. Da, datorita acelei latuste blonde, am mai adaugat pe lista de "in love" si trupa Simple Plan. Da, pai ce sa zic de ea?! Canta mortal. :X Este fix ce-mi place mie. Si, ca sa nu mori prost [=))], uite o lista micuta de cei acre fac muzica buna [;))]: 
Paramore- Prima trupa de rock pe care am cunoscut-o si apoi am iubit-o.
Scorpions- Clasici favoriti.
Tokio Hotel- Deci au unele melodii pe care inca le dau pe repeat continuu si continuu.
Green Day- Da, asta momentan are un loc special in inimioara mea si asa va ramane mult timp de acum incolo.
OneRepublic- E cu adevarat frumos cum canta. Au niste versuri perfecte, un ritm si niste voci uimitoare.
Avril Lavigne- Sunetul chitarii sau al pianului este mai mereu prezent in melodiile ei. Ma vrazeste.
Linkin Park- Oh, da. Sunt cateva melodii care chiar sunt \m/
Evanescence- Este una din trupele care m-au fermecat in timp. Mi-a mai modelat putin gusturile in materie de muzica.
Metallica- No need words.
Muse- Perfectiune aproape perfecta.
AC/DC- Ps: E vina alor mei :))
Ozzy Ozbourne- E tare tipu', n-ai ce zice :)) 
Simple Plan- La naiba, fix de ei am uitat =)) Sunt grozavi, ce mai?!
Adam Lambert- Da, daaa, cum puteam uita de perfectul meu perfect?! Canta supeeeer!
Placebo- Dap, frumos. :X
Vama Veche--- Clasic romanesc =))
Voltaj--- Clasic romanesc =))
Coldplay- Merita toti laurii ;))
Vita de vie- Prima melodie de la ei pe care am ascultat-o a fost "Praf de stele". Deci cred ca se intelege de ce m-am indragostit pe loc =))
Aerosmith- Alti clasici =))
Death Cab for Cutie- Si trupa asta e :X
LATER EDIT: Asa, pe lista asta mare mai adaugam pe:
The pretty reckless- Da, canta super.
Sunrise Avenue- Dap :X
Ok, asta s-ar putea sa fie tot pentru moment. Bye bye and bye bye again :)).

.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.

Iti iei pensula destinului in mana
Si incerci sa trasezi o mica urma
Patand cu mii de culori minunate
Multe alte vieti parfumate.








.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.



Si inca doua cuvinte despre un rock nebun si versuri bune. S-ar putea sa nu va placa, dar mie imi place. 

marți, 12 octombrie 2010

Ceva banal.

Inca cateva cuvinte si dupa tac.
Cum de fiacare prost se considera unic si special, ca si cum el si personalitatea lui sunt cele mai magice forme din univers?! E patetic si penibil. Ok, esti unic, intr-un fel atat de comun. Bine, stiu ca si eu gandesc la fel si ma enerveaza acest fapt. Si totusi, cum poti fii atat de idiot?! Chiar tii se pare ca ceea ce gandesti tu este atat de nemaivazut incat toti cand vor afla vor casca gura ca prostii la prostiile tale ce le consideri comori?! Da-mi voie sa te anunt ca te inseli amarnic. Ok, presupunand ca de fapt personalitatea ta este interesanta. Ce alt prost de va oprii sa iti analizeze fiecare miscare si sa te ridice in slavi "wow ce grozav esti". Asa, vrei sa-ti mai spun?! Sper ca nu, poate in inteligenta ta suprema, ai prins ideea.
Deci esti un simplu si banal om, inconjurat de alti multi oameni care gandesc asemanator cu tine si care se cred mai stiu eu ce mare ceva.
Asa, asta este tot.

Zi de marti.

Am primit un ineeel, am primit un ineeel, mare cat inima meeeaaaa =)) la la la :))
Asaaaaa, azi am murit de ras =)). E amuzant sa mori de ras si apoi sa te resusciteze cu o alta portie de ras :))
Asa, schematic vorbind:
1. Mama a citit blogul. 
a) Zice ca ii place cum scriu
b) Zice ca orice persoana care va citii blogul fara sa ma cunoasca va crede ca sunt macabra bla bla bla :))
   I Asa ca, pentru a-i face pe plac am luat hotararea de a puncta un lucru super. Eu dramatizez lucrurile, de care de fapt nu-m prea pasa pentru ca i-mi place sa afc pe interesanta.
  II Viata mea e colorata si plina cu rasete, si oricine ma cunoaste stie ca stiu cum sa aduc zambetul pe buze. Am martori :)). Poate chiar tu care citesti acum.
  III Viata mea e perfecta. In sensul acela de perfectiune cu buclucuri :X Adevarata perfectiune pe care o iubesc.
  IV Sunt cea mai vie si sarita de pe fix persoana pe care o cunosc. Daaa, sunt pe primul loc. :X
c) Cred ca e putin speriata mama :)) Eu am averizat-o >:) Dar deh, ea stie cum sunt eu cu adevarat >:)
2. Am primit un ineeel, am primit un ineeeel, mare cat inima meea :X E din argint si cu 3 pietricele frumoase si asa de dulce si mare cat inima mea. :))
3. Azi am ras. M-am prapadit de ras :)). Am ras la scoala. Am ras acasa. Am ras cu varamea. Am ras cu mama. Am ras cu colegii. [Da, asta a fost cea mai tare faza a zilei]. A rade e fruuumos. Aaaa... uite febra rasului :x. Ah, si eiri am ras. Si vineri. Si ieri. :)) Si azi. Si maine [sper ;))]
4. Vreau sa am duc la Mc sa-mi cumpar un Big-Mac-Mac.
5. Azi am ras de varamea intr-un haaaal [Bine, asta este subpunctul 3, dezvoltat, dar deh, merge si asa, nu?!] Deci ea il iubeste pe Robert Pattison. E un drogat urat cu o fata de drogat urat si mai e si increzut. Eu am gusturi mai dragute. Ian Somerhalder :X. [Acu' serios, acre din cei doi vampiri e mai frumos?! Drogatu sau alalalt?! Astept raspunsuri!]
6. Sunt racita. 
7. Maine avem romana, mate si chimie.
8. Pa pa.
9. Am pus si poza cu vampirii astia. Stanga e Ian si dreabta e Rob. Trebuie sa apreciati faptul ca nu l-am pus pe Rob cu pozele in acre arata ca un drogat, ci am fost impartiala. Astept pareri.
10. Pa, raza de soare! :p







.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.
Un nor.
Un soare.
Un cer ploios.
Un dor.
O mare.
Un glas duios.
Un vis.
O amintire
Uitata pe hartie.
Si un abis.
Un gand.
O soapta.
O stea plangand.
Ea nu e moarta.

duminică, 10 octombrie 2010

Perfectul se gaseste in defectele vietii.

Am invatat ca frumusetea nu consta in aspectul exterior, ci in personalitate... in felul cum se comporta aceea persoana, felul cum se misca, felul cum zambeste, felul cum vorbeste, felul cum traieste.
Iar un om care te place iti va transforma fiecare defect in calitate... iar cine nu te inghite iti va transforma fiecare calitate in defect.


Tu cautai perfectiunea
O iubeai
O admirai
Ea era pasiunea
Pe care o vroiai
Si nu stiai ca o aveai.
Eu o credeam plictisitoare
Si deloc fermecatoare
Era ceva ce aveam
Si nu stiam cat o iubeam.

Ai ras mereu si ai glumit
Ai fost acolo si ai trait
Si poate inca n-ai iubit
Acel curcubeu
Acel vis al meu.

Si asta-i tot. 
Si nu esti mort.
Asta-i visul meu.
Cum tu vrei sa pui punct mereu
Doar virgula voi pune eu.
Asa cum mereu am facut
Totul pe dos
Si in prezent si in trecut
Si in viitorul grandios.

Asa frumos
Te voi ruga
Sa dispari din peisaj
Si sa iti faci curaj,
Sa vezi
Si ceea ce nu vrei sa crezi.

Toamna e sezonul prostiei

Ce innorat e afara. Soarele asta nu se mai gandeste si la mine cateodata?! Ploua! ploaia e urata. Si biserica asta e galagioasa rau. Urasc toamna, este asa o atmorfera proasta. Parca te invinta sa dramatizezi fiecare miscare. Si cum as putea eu sa nu o ascult, ah?! Vreau vara, vreau soare, vreau sa fie cald si soarele sa straluceasca. Sa stau treaza pana tarziu si sa ma uit la stele, sa vad o stea cazatoare. sa rad mereu, sa am joc acele jocuri periculoase, sa ma simt bine, sa fie soare. Sa fie libertate. Vreau libertate. Libertatea de a ma duce oriunde vreau si sa omor pe cine vreau doar pentru ca sunt prea nervoasa pe moment. Si poate acum vei intelege de ce mi-am dorit eu mereu sa ma evapor intr-un nor de fum. In caz ca doresti explicatii, hai ca-ti dau si personal ma doare fix in cot de parerea ce o poti avea. Deci stii, daca te evapori pur si simplu nu mai esti nici aici, nici nicaieri. Acu' serios, chiar nimeni nu s-a prins de cate ori am indrugat eu aceasta fraza?! Bine, ori asta ori nu va pasa si poate ca nu imi pasa daca va pasa sau nu dar deh... :-j Fac si eu pe interesanta. Adevarul e ca ma simt mandra de mine. Da, chiar e bine. Pentru ca stii, eu nu imi adun o scena sa ma plang la toti cunosctutii mei si apoi sa le astept mila. Nu, nu imi place sa ma plang, pare mereu penibil. Si totusi de ce fac asta acum?! Pentru ca poate m-am saturat. Dar stiu ca acum visez la un signur lucru- printre multe altele dar daca l-as avea mi-as rezolva toate problemele. Trebuie sa invat sa santajez emotional, sa manipulez. Serios, chiar trebuie! Si o sa invat. Sper. Chestiile din filmele proaste nu ma ajuta cu nimic :)).  Insa stii, suna ciudat dar eu mereu am crezut ca cu un zambet poti schimba absolut totul. Mereu am crezut asta. Si atunci de ce un zambet nu ajunge?! Un zambet. Pentru mine este cea mai valoroasa comoara. Iar pentru altii e un gunoi. Si prin replica asta pare ca eu sunt saraca si ei sunt bogati. Dar nu este asa. Stiu asta. Toata ziua de vineri eram atata de idioata incat 4-4=1. Iar ieri, ei bine, daca as fii facut cum am facut unui puscarias, probabil ca as fii fost moarta de mult. Mda, ieri am impuscat 3 iepuri dintr-un foc :)). Dar a fost o zi bunicica si alartaieri a fost la fel. Maine sper ca o sa fie bine iar azi... azi... azi nu o sa fie nimic interesant. Ok, bye bye, m-am descarcat cum se cuvine :)).

Hmm... Fictiune?! Da, fictiune. :-?


.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Zile ciudate si povesti fermecate.

Ieri ieri ieri ieriii.... De ce vinerea e mereu cu final neasteptat?! Sau putin imprevizibil. Da, cred ca imi asum meritele pentru asta. :)) Da, stiu ca sunt incapatanata iar caracteristica asta, in combinatia cu nerabdarea mea imensa, duc la ceva interesant. Nu, nu e nuami nerabdare si incapatanare. E ceea ce ma defineste pe mine si doar pe mine. Ma rog, nu dau vina nici pe asta de fapt. dau vina peeee... pe nimeni si pe nimic. Unele lucruri vin de la sine si creeaza sisteme solare singure singurici. Bine, nu vreau sa se creada ca ieri a fost cea mai buna zi din viata mea, pentru ca nu este asa[!!!!]. A fost o zi care a inceput prost, a continuat dezastros si s-a terminat frumos. Si tocmai din cauza asta mi-a placut. Pentru ca a fost imprevizibila. Imprevizibiul e dulce si frumos... si in principal extrem de ciudat.
 
.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.

Azi... azi... aziiiii! Azi.... M-am uitat la The Vampire Diaries. Nu imi vine sa cred ca nu am dedicat nici un post acestui uimitor serial. Si vreau sa spun ca il ador pe Damon. Da, personaj negativ dar are un fel de a fii uimitor de atragator. De ce tipii rai trebuie sa fie asa de cute<3?! [Sa vedem, ochii lui albastrii, zambetul lui, atitudinea lui, replicile lui...]
Bine, deci asta e un serial care apare in fiecare vineri dupa fusul nostru orar si in care este vorba despre iubitii nostri vampiri [A se citii: iubitii MEI vampiri.] :)). Damon, Stefan, Elena, la care se mai adauga si multi altii. Deci este o poveste de dragoste clasica si siropoasa dintre o tipa om [E] si doi tipi vampirici [D si S]. In mod normal m-as fii plictisit  repede de chestii dastea siropoase si fara sens, dar asta nu este ca restu' este diferita si speciala. Este magica. Distributia este uiiiimitoare. Si ideea cu Kate si Elena este si mai tare. Iubesc povestea. Si totul este atat de complicat si atragator si misterios si siropos :X: )).
Da, desigur nu am dat informatii normale despre asta si nu pare sa fii convins pe cineva sa se uite la asta. Dar nu-mi pasa, am scris cat de mult imi place mie si asta este de ajuns. 


:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.

Dansezi pe curcubeul viselor
Alergi spre valsul umbrelor
Privesti spre infinitul amintirilor
Vorbesti cu stralucirea stelelor
Asculti melodia privirilor
Simti vocea iubirilor
Duci dorul cuvintelor
Canti simfonia povestilor
Adormi pe vocile oamenilor
Te scufunzi in dragostea glumelor.

joi, 7 octombrie 2010

Joaca-te de-a viata.

Pai nu aveam ce face si m-am trezit ca proasta cu creionul in mana si cu un caiet in fata mea. Pur si simplu am scris in mai putin de 3 minute o poezie caracteristic mie. Deci este cea mai ciudata creatie a mea de pana acum si am scris o gramada in asa putin timp si este clar ca totul mi-a venit pe banda rulanta fara sa ma gandesc. Si logic ca la sfarsit ma tentat sa o sterg insa am preferat sa o citesc sa vad ce a iesit si ceva imi spune ca ma fascineaza prin faptul ca e diferita si este fix ceea ce gandesc eu, fara sa fii cautat rime si sa pierd propriile ganduri.

Toata lumea este a ta
Cand stii
Ca acel vis realitate va fii
Esti gata?!
Hai sa ne jucam de-a viata
Buna dimineata!
Haide soare, arata-te si straluceste
Iubeste!
Acel vis de copil mic.
Doar distreaza-te un pic,
Doar tu si cu mine,
Nu spune ca nu-ti convine!
Ai doar incredere in tine,
Poate daca nu te vei mai ascunde,
Poate ca daca vei capata curaj...
Haide!
Nu mai fa deranj,
Impatureste-ti gandurile,
Ia-le cu tine.
Arunca-ti lacrimile,
Vin-o cu mine!
Fii iar un zambet inocent.
Stii ca ai talent!
Joaca-te!
Si ce daca pierzi?
Distreaza-te cu ale tale fapte.
Vezi?!
Asa e mai usor.
Lasa-te purtat p-un nor.
Nu ma uita!
Eu sunt amintirea ta.
Acel vis de copil mic,
Doar stii ca e magic.

Ps: Aceasta este cu dedicatie speciala. Acum daca iti dai seama cui ii este dedicata, esti un geeeeniu :p

Zambeste, nimeni nu te iubeste! :)







Si uite asa a mai trecut o zi in care am privit iubitul meu tavan. M-am gandit la tot ce e in luna si in stele si s-ar putea sa fii acoperit totul. Am luat acele decizii de care uitasem complet si m-am trezit la realitatea aceea de care uitasem din nou. Iar acum continui sa visez, asa cum am facut mereu si cum voi continua sa fac. Pentru ca sunt cateva lucruri pe care tu nu le vei putea intelege vreodata si care nu ti le voi explica. Si iubesc asta, iubesc ca tu niciodata nu vei afla ce este in capul meu, niciodata nu ma vei intelege si nici nu voi vrea sa-ti explic. Voi continua sa joc acel joc pe care stiu ca-l voi pierde si ma voi gandii ca in jocuri nu trebuie mereu sa castigi, ci sa te simti bine. Si m-am saturat sa-mi dramatizez fiecare actiune si fiecare cuvant. Da, oi fii eu copil cretin, dar macar pot incerca sa fiu un copil cretin cu medalia de aur :)). Bine, gata, tac, bye bye.


Gonesti ca un nebun
Prin lumea de fum,
Bantui prin vise
Si povesti nescrise.
Adormi prin priviri desarte
Mereu in fiecare noapte
Incerci sa le dai in uitare
Dar fiecare amintire doare.

miercuri, 6 octombrie 2010

Verdele isi pateaza propria existenta?!

Poate ca o sa sune ciudat dar ziua de azi s-ar putea sa fii fost cea mai urata zi din tot anul asta. Si mi-as dorii sa dau vine pe cineva, pe oricine, dar parca tot eu sunt singura vinovata. Si parca tot am chef sa ma declar nevinovada. Pentru ca stim cu totii ca sunt doar un simplu copil cretin care continua sa faca cretinizme.  Da, mereu am facut lucrurile pe dos. Si acum iar nu stiu ce sa fac. Poate ca in alte circumstante as fii fugit. Si probabil ca in momentul asta imi doresc sa fug cat mai departe posibil. Si totusi nu pot. Oricum ar fii, trebuie sa-i multumesc cuiva pentru faptul ca sunt asa de... hmmm.... De fapt yoooo cica nu ma exteriorizez si sunt introvertita.  Mda, eu cu cultura mea generala de 2 lei, am cautat pe google ce inseamna chestia asta. Si chiar daca persoana respectiva mi-a spus-o intr-un sens rau, trebuie sa recunosc ca aceste doua chestii m-au ajutat sa nu izbucnesc azi. Nu de nervi. De altceva. Da, imi amintesc cand a fost ultima data cand aproape tremuram. :)) Mda, mi-a fost un frig azi. E ciudat cum eu muream de frig si altii erau in tricou. Oricum ar fii GIVE BACK MY HEART THAT YOUR BODY REJECTED!

Siiii, soarele e un tradator, il urasc pentru ca ma uraste si il urasc pentru ca are de ce sa ma urasca, si-l urasc pentru ca nu ma crede, si-l urasc ca nu-si da seama de ceva mult prea banal, si-l urasc ca nu stie cat il iubesc.

Asta a fost tot un post banal.
Dar... te rog...                                                     Nu spune pa.

A, am uitat sa mai spun ca sunt si racita. Grrr... o sa... hmmm... naiba stie X(

marți, 5 octombrie 2010

Luminite colorate si poate poate...

Azi a fost o zi ORIBILA.
Dar am promis ca nu voi mai dramatiza fiecare chestiuta din viata mea, asa ca macar voi incerca. 
Ok, dupa oreee am avut o ieseala dinacea clasica si frumoasa. Si ne-am uitat la beculeeete :)). Mai intai ereau albe, apoi albastre, apoi roz, apoi portocalii, apoi verzi, apoi galbene si o luau de la inceput. Si mai ereau si niste priviri, dar nu voi intra in detalii. ;)) [Nu-i asa Latuscoo?:X=))]. Bine, am infulecat putintel si ne-am amuzat si mai mult. Si cum suntem noi paranoice de face telenovele :)), am facut una si cu beculete :X. Chestii de genu' cand e portocalii sunt tripleti, cand e galben sunt gemeni, albastru baietei, verde fetite, etc. :)) Daaaa, yo cu ea inseamna ceva preeea ciudat. :)) deci a fost funny dupa ore. Si totusi doar si doar si DOAR atunci. Bine, am murit de frig [Si stiu ca nu am fost singura :)) Nu-i asa? :>]. Bine, azi a fost ziua fazelor penale. :)) [Latuuusco, tii minte ca noi nu purtam fustite? :p]. 
Bun, asta e tot pe ziua de azi, o zi ingrozitor de urata si mohorata si ceva imi spune ca ieri va fii si mai rau  si trebuie sa recunosc ca-mi pasa prea mult ca s-o las balta. SI totusi poatye asta ar fii cea mai buna varianta. Asa, ma rog, nu conteaza. Bye bye >:D<