Primavara si altele...

E primăvară. În... penultima (sau antepenultima) zi din mai, îmi dau și eu seama că e primăvară. Îmi dau seama că nimic din ce mi-am propus în zilele astea pe care le ador n-am realizat. Îmi dau seama că iar m-am mințit pe mine însămi și îmi dau seama că m-am schimbat. Iar. Urăsc și ador asta.

 Vine vara. Și poate, pentru prima dată în viață, mi-aș dorii să nu vină. Să fie o veșnică primăvară, cu veșnice zâmbete copilărești. Primăvara e roz, e naivă și inocentă. Vara e deja... matură. Primăvara, în ciuda clișeului, înseamnă dragoste. Dragoste pură și inocentă. 

Am nevoie de primăvară.

Am nevoie de un zâmbet. 

Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.

You are somebody’s reason to smile

Primăvara simplifică complicatul.  Oare...?!

Imediat.

Somebody broke my heart. Again and again and again. 

Iti mai amintesti...

Îți mai amintești, tu ființă...

De acele amintiri?!

Eu nu. 
Și chiar dacă suntem chit... tot nu-mi convine. Nu-mi convine că nu-ți mai amintești. Nu-mi convine că pot fi așa de ușor uitată. Nu-mi convine și cu asta basta!
Sunt egoistă, ca întotdeauna. Și totuși, am mințit. Îmi amintesc de tine. Da, al naibii de mult!


Îți mai amintești?! Micile copilării, glume, povești?! Felul cum vorbeam lucruri fără sens și jucam jocuri fără noimă?! Lucruri copilărești, doar eram niște copii, nu?! Dar, între noi fie vorba, mi-ar plăcea să se mai repete chestiile astea. Cu tine era așa de amuzant să fiu copil care se preface că e matur.


Oare... te-ai mai gândit la mine?! Așa, câteodată?! Minte-mă!
Oare... atunci când mă vezi pe yahoo, online... oare atunci are loc un conflict în mintea ta, ceva gen: „Să mă bag în seamă... să nu mă bag în seamă...?!” Minte-mă și aici!


Nu-i așa că e ironic?! Felul în care nu ne băgăm în seamă dar suntem atât de aproape?! Nu-i așa că e ironic?!


Mie mi se pare trist. Doar trist. 
Câteodată mi-e dor de zâmbetul tău tembel.  Oare ție ți-a fost vreodată dor de al meu?!


Tu nu exiști. La naiba! Înainte existai... 

Ps: Ieri am găsit o scrisoare, frumos colorată, printre teancurile vechi.

Oameni.

Nu suport oamenii cu idei preconcepute. 

Nu suport ideile preconcepute.

Nu suport faptul ca unii , de fapt majoritatea, se limitează doar la aparențe. Nu-i suport pe cei cărora nu le pasă suficient de mult încât să încerce să înțeleagă.
 Nu suport oamenii ăștia. I-aș strânge de gât dacă aș putea. 

Pentru că oamenii cu idei preconcepute conduc lumea. Și nu mai ai voie să spui ceva stupid, că vai cine știe ce tâmpenie ai făcut. Trezirea! Lumea e mai mult decât vreți voi să vedeți!

Postul ăsta se bazează pe toanele de moment. Orice jignire la adresa cuiva este strict nevinovată... ;;)
Ps: Blogspot s-a... aiurit, nu glumă!

That's all...

Oamenii se schimbă. Și e al naibii de greu să ți pasul cu schimbările. 

Schimbările sunt cele mai tâmpite lucruri din lume. Schimbările ne schimbă lumea și o întorc cu susul în jos. Schimbările ne schimbă. Și nu știm sigur dacă ne-am schimbat în bine sau în rău. Știm doar că bucățele din noi au fost lăsate în urmă.

Și totuși, ce-ar fi lumea fără schimbare?!

Only music.

Două melodii grozave. Așa, ca să vă/ne țină de urât :).