sâmbătă, 29 octombrie 2011

Kill or be killed - scuza perfecta.

Te ascunzi de mine, de ei și de noi. Te ascunzi de tot și de toate. 
Explică-mi, tu, iubire, de ce „etern” rimeaza atât de bine cu „infern”? Ah, eu îmi am propria teorie, dar știai asta deja, nu? Știai, știai așa de bine că sunt plină de teorii care poate doar pentru mine par logice.
Și, un lucru pe care nu-l știai și chiar nu m-ar deranja să-ți dau cu sfântul penar în cap, așa ca să mă recunoști, să-ți reamintești de mine: Nu e doar ceea ce pare. Nu sunt doar ceea ce pare. 

Nici nu mai știu când au început toate să meargă cu susul în jos. Nici nu mai știu de când a încetat să-mi mai pese. Și adevărul este că nu contează.

Oh, dragă tu, crezi vreo secundă în iubire? Sau chiar și în sfânta și veșnic „fecioara” prietenie?
Euuuuu, nu mai știu în ce să cred. Și, mai mult ca sigur, nu mai cred în cineva. Deci, mi-ar plăcea să cred în ceva. Prietenie, iubire, divinitate, univers, echilibru, soartă, speranță, bunătate, răutate, reîncarnare și ce pisici mai există prin univers... Există măcar ceva din toate acestea? 
Într-un singur lucru cred cu adevărat. În familie. Și nu-mi prea pot imagina cum poate exista ceva mai presus decât asta.

Vă/te/mă las. Seară (zi/dimineață/noapte) plăcută în continuare.
Kill or be killed, Adda.

Stai, de fapt, câteva recomandări: Boys before flowers (serial corean genial -dar mai e și anime-ul, și varianta japoneză, chineză și taiwandeza cu aceeași poveste la bază.), The Secret Circle (vrăjitoare&stuff) ăăă și dacă îmi mai amintesc ceva... ;;)
Ăăăă, încă ceva. Ajung cam rar p'aci din cauza lipsei de timp :">, deeeci scuze :D.

vineri, 7 octombrie 2011

Deci e vineri.

Plouă cu vise și speranțe deșarte.
Nu mă vezi?! Sunt aici, ascunsă-n noapte!
Privind picăturile de ploaie,
Mâzgâling cuvinte pe-o foaie!
Și plouă cu oameni, greșeli și minciuni
Plouă cu moarte, iubiri și minuni.
Plouă cu tot și cu toate etern
Plouă cu zâmbete chiar și-n infern
Plouă cu doi, plouă cu trei,
Plouă cu mii și mii de idei
Plouă cu zâne și zmei.
Plouă cu tine. Plouă cu mine.
Doar plouă, dar parcă e bine.
Până când?!
Viața merge mai departe, my love. Nu, nu este un lucru rău, un lucru deprimant sau trist sau altceva asemănător. Este doar un lucru firesc. Oamenii... ai naibii oameni!!! Dispar, se șterg din viața ta... Se șterg cu guma de șters. Partea proastă și, în aceeași măsură, minunată, este că tot rămân urme! Oamenii se șterg cu guma de șters, dar tu nu vrei să-i ștergi, vrei să-i păstrezi, vrei, vrei așa de mult. 
A naibii lume... E stricată, ruptă, imperfectă, lovită și călcată în picioare...
Ar avea nevoie de un super erou...
Asa ca mineee! 
Pentru că da, îmi doresc să fiu un super erou. Și îmi doresc, de asemenea, o mașinuță cu telecomandă.

Și un zâmbet. Un zâmbet, o privire, face cât o mie de cuvinte.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Another small thing




Vreau doar să pot vorbii cu cineva, Nu știu de ce, nu știu despre ce și nu știu cu cine. Doar vreau.