Acum 5 ani, se pare, am făcut o altă leapșă mai puțin tembelă, nu includea întrebări pe bune. Aici e. Ideea era să spun 30 de lucruri despre mine. Și pentru că al dracu de multe s-au schimbat din 2013 până în 2018 (gen cred că am și țâțele mai mari), m-am gândit să o reactualizez.
Și pentru cine (adică io) nu reușește să priceapă ce e scris prin postările mai vechi, da-ți-mi voie să vă spun că blogul meu era negru. Iar după ce l-am făcut alb, le-am lăsat pe toate așa, în speranța că se pune ca un luat de la 0, fără să șterg ceva pe bune, totuși.
1. Punctul acesta înainte spunea că cea mai importantă este familia. Ei bine, acum nu cred că se mai află pe undeva pe vreo listă de priorități. Cred că sunt mai importanți oamenii pe care îi alegi, decât cei ce-ți sunt băgați pe gât fie că vrei, fie că nu.
2. Îmi plăceau poveștile. Citeam, mă uitam la filme, la seriale, ascultam muzică, orice, prostie sau nu. Acum, nu am mai citit de mai mult decât pot calcula, filmele nu mai sunt tocmai genul meu, și, ciudat, nici serialele, în ciuda faptului că mă uitam la câteva zeci. Iar muzica, au trecut ani de zile de când nu am mai considerat-o suportabilă. Cu toate că asta pare să treacă. ușor, ușor.
3. După ce am dat de Poli, nu mi-a mai plăcut matematica. E chiar interesantă idila pe care o aveam cu ea în trecut, totuși.
4. Și, clișeic, nu-mi mai plac dulciurile.
5. Încă urăsc nedreptatea, dar am învățat să nu-mi mai pese.
6. Nu mai sunt așa timidă. Și asta tot pentru că am învățat să nu-mi mai pese. Bine, încă mai e de lucru la asta, dar, în principiu, am progresat.
7. Ca hobby nu mai am seriale. De fapt, nu cred că mai am un hobby pe bune momentan.
8. Nu mai sunt pe bune pesimistă. Sunt realistă.
9. Încă-mi place să fiu oarecum pregătită cu planuri de rezervă, dar nu mai e un strict necesar.
10. Nu mai sunt obsedată de control. Evident că aș vrea ca totul să-mi iasă favorabil, dar în rest nu-mi mai pasă. Tot răul e spre bine, chit că nu pare la momentul respectiv. Și dacă e să nu iasă ceva, o să iasă după ceva poate chiar mai bun.
11. Încă sunt paranoică, dar nu știu în legătură cu încrederea în oameni. Am mai multă decât înainte, în mare parte pentru că acum le calculez înainte.
12. Oh, Doamne! Eram impulsivă și incontrolabilă și deloc echilibrată. Încă sunt impulsivă, dar nu am mai fost agresivă și am învățat să mă controlez mai mult decât perfect.
13. Nu mai ascult muzică.
14. Eram sigură de existența extratereștrilor. Acum am evoluat, sunt sigură de existența universelor paralele și a realității virtuale.
15. Încă sper ca undeva acolo să fie mai mult decât ce pare de aici. Și nu din puncte de vedere abstracte, ci chiar sper să mi se întâmple chestii interesante la un moment dat.
16. Nu înțeleg ce am zis la 16.
17. Nu-mi pasă.
18. Încă sunt nebună. Și încă visez.
19. Mi-e dor de Yahoo Messenger. rip
20. Din alte postări mai vechi: scrisesem una incredibil de lungă despre minciuni și baliverne cum că să nu mă minți, că urăsc asta, că etc. Acum, sincer, nu-mi mai pasă. Dacă nu aflu, ei bine, ce nu știu, nu mă poate răni. Dacă aflu mă supăr doar dacă nu ai un motiv. Dar după-mi trece pentru că de fapt nu-mi pasă chiar atât de tare și mai mult ca sigur nici nu aveam așteptări.
21. În alta scrisesem că nu vreau o relație. Ei bine, încă nu vreau o relație în sensul clasic și plictisitor și stresant. Vreau ceva chill și incitant. Dar pozitiv. Oh, și, ghici ce, am deja asta. win-win?
22. Încă nu pot să simt. Cu o excepție care a trecut.
23. Acum nu mă mai frământă luarea alegerilor. Acum doar aleg în funcție de impuls. Poate nu e tocmai o idee bună, dar mă scapă de stres. Și nici nu mă mai stresez de ce se va întâmpla, de exemplu, mâine, la code review. Pentru că e o problemă pentru altă zi și pentru că nu pot face nimic în legătură cu asta.
24. Încă-mi caut oceanul plin cu peștișori. Dar mai întâi trebuie să fac bani. Bine, caut e prea mult spus, pentru că am amânat căutarea.
25. Îmi place să mă fac veselă și să mă entuziasmez din nimicuri, dar trebuie să depun mult efort pentru asta. În cele mai multe cazuri, o fac de fun. În câteva excepții, ca să mă detensionez și să mă încurajez sau relaxez. Dacă pare că am 5 ani și sunt imatură, aproape-mi pasă, dar nu suficient cât să mă opresc.
26. Iubitul ideal trebuie să-mi placă. Și, ghici ce, e aproape imposibil.
27. Încă-mi place Doctor Who. În ciuda schimbărilor în rău, tot a rămas unul din puținele lucruri care mă face să simt ceva. Oh, asta se pare că e o tema recurentă.
28. Încă nu știu să fiu refuzată. Trec mai repede peste totuși. Dar trec atât de tare peste încât nici n-ai existat vreodată. Cred că încă sunt copchil prostuț, dar, hei, asta e,
29. Nu mai sunt hipersensibilă și plângăcioasă pe bune. De fapt, nu am mai plâns de mult timp. Cu o excepție, dacă țipi/urli la mine, s-ar putea să încep să plâng, chiar dacă țipi la mine chestii ok.
30. Știi, de la punctul 20 în colo am tot cătat alte observații despre mine pe blog. Am ajuns deja în anul 2013, și, să mor io, prea puține postări au un subiect efectiv. Totuși, lasă-mă să-ți spun (din nou poate) de ce mai sunt pe aici: mi se pare drăguț că îmi am istoricul psihicului meu din 2010 până acum și vreau să continui să-mi păstrez albumul ăsta. Iar punctul următor: am uitat cum să vorbesc corect și trăiesc cu speranța ca dacă scriu ceva câteodată, indiferent de cum e scris, să nu mai cad și mai rău.