vineri, 6 august 2010

Criza de... banalitate.

Al naibii sentiment de nesiguranta! Cred ca am intrat intr-o criza de genu': "Nimanui nu-i pasa." Este destul de enervant. Cel putin stiu ca nimanui nu-i pasa suficient de mult cat sa se prefaca ca-i pasa. Acu' serios, te doare gura sa zici o vorba buna de complezenta?! Pai logic ca te doare, doar esti intruchiparea sinceritatii si daca nu-i spui omului in fata ca ti s-a acrit de el, ce rost mai are?! Poate nici mie nu imi pasa de unele lucruri, dar macar arat ca imi pasa, arat interes si ma gandesc la asta. Nu sunt genul de om care zice lucruri frumoase si mincinoase de complezenta. Dar cel putin nu tratez oamenii de sus si nu ma consider prea suparacioasa. Pentru ca sunt si eu un simplu om, cu nimic mai special decat majoritatea, si sunt si eu dependenta de atentie si afectiune. Dar stiu ca daca nu oferi la randul tau, nu vei primii. Dar m-am saturat sa ajut pe toata lumea, sa imi pese atat de mult de orice mic detaliu, iar in schimb sa primesc un raspuns afirmativ la intrebarea: "Chiar asa de mult vrei sa scapi de mine, in general?!". Daca ar fii o singura persoana care ar fii raspuns afirmativ, probabil ca nu ar fii asa mare lucru - cu toate ca logic, nu mi-ar convenii - dar cum nu este doar o singura persoana, ma intreb ce rost are?! Nu sunt suficient de credincioasa, asa ca sigur nu am nici un loc pastrat in rai. Sunt sensibila, si?! Macar eu am curajul sa recunosc asta. Macar eu am curajul sa ma supar. Pentru ca m-am suparat. Nu pe tine, pentru ca, in definitiv, nu stiu cine esti tu - cititor ambulant si prea plictisit de te-ai oprit pe aici. M-am suparat pe acei oameni care nu se pot preface. Deci simplu, eu nu's nici cat negru sub unghie importanta. Pentru ca vreu sa fiu importanta. Pentru ca vreau sa stiu ca lumea se mai gandeste si la mine, din cand in cand. Dar, se pare ca iar am fost zdrobita de cruda realitate. Pentru ca lumea, oricine, este ocupata de propria persoana, de prospria viata. Se gandesc doar la problemele lor, sunt egoisti - adica umani. Deci poate ca nu ar trebuii sa ma simt in felul acesta. Dar chiar daca pot sa gasesc scuze patetice la fiecare lucru din univers, asta nu ma convinge pe mine, personal. Dar hai sa nu exageram. Stiu minim 2 persoane carora le pasa. Sau se prefac suficient de bine ca le pasa. Probabil ca sunt chiar 3 persoane. Si daca ar fii sa marim aria, sunt mult mai multe persoane. Pentru ca sunt destule persoane care se prefac ca le pasa... adica le pasa suficient de mult cat sa arate un interes - fals sau nu. Apreciez asta. Deci, in ciuda acestor numere, in favoarea mea, de ce ma deranjeaza ca sunt si exceptii?! Ok, sunt constienta ca acum ar trebuii sa ma simt mai bine. De fapt chiar ma simt. Probabil ca nu trebuia sa-mi scriu criza pe blog si sa o analizez. Dar asta m-a facut sa ma simt mai bine. Si stii care este ironia?! Pariez ca nimeni nu va citii ce am scris aici. Pentru ca ori cat de mult vrei sa te prefaci ca-ti pasa, nu o sa-ti pierzi din timpul tau pretios din fata calculatorului. Si nu obiecta, pentru ca stim cu totii ca in adancul sufletului esti sigur/a de asta. Dar nu imi mai pasa. De fapt, imi pasa de tine, de soarta ta, ca simplu si obisnuit om, imi pasa de dramatismele tale de zii cu zi. Dar nu-mi pasa daca iti mai pasa de mine. Probabil ca prin cate am trecut ar fii trebuit sa invat mai bine sa supravietuiesc singura. Dar poate fac parte din putinii oameni care nu invata din greseli. Bine. Deci daca ai nevoie de ceva, sunt aici- pentru tine, pentru el, pentru ea, pentru pisica si pentru caine. Dar daca am nevoie de ceva, nu iti voi cere ajutorul si nu ma voi bosumfla cand nu ma vei baga in seama. Mi se pare corect :)
O sa revin mai tarziu cu chestii happy.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

© Strange Song 2012 | Blogger Template by Enny Law - Ngetik Dot Com - Nulis