Happy new year!

O ultimă postare în această ultimă zi a acestui an. Realizări pe anu ăsta? Doar dacă se pune la socoteală și realizarea faptului că n-am avut nici o realizare. Sau am avut. Am devenit mai maniacă după seriale decât în anul precedent. Totuși mint. Am avut multe realizări neobservabile dar cruciale. 

Tot ce vreau acum este să urez tuturora un an nou fericit. Inclusiv mie *big big big big smile*.
Whaaa, nu m-am schimbat deloc. Sunt aceeași tâmpită care eram și pe la șase ani. Mă amuză asta. Și sunt mândră de asta. 
Deci. S-o scurtăm: anul 2012. În nici un caz sfârșitul. Mai de grabă începutul.
 

Mâine îmi voi lua cu siguranță viitorul înapoi.

Luminite si altele

Acum, făcând în sfârșit o bine-meritată pauză de la dramatisme și școală șiiii alte chestiuțe... A venit vacanța. Peste puține zile vine și Crăciunul. Și totul e frumos și dulce. Sau așa trebuie să fie. *smile*
Și steluțe. Sunt atât de multe luminițe și steluțe. Toate căsuțele din jur sunt colorate, luminate și așa de vesele. Mai mare ți-e dragul când vi seara de la școală, după 7 ore și ești întâmpinat în drumul tău de atâta strălucire.
Dragă moșule, îmi doresc un Crăciun și un revelion presărat cu lucruri drăguțe.
Dragă moșule, mi-aș fi dorit ca tu să fi existat de-adevăratelea.

Încă ceva. Seriale Coreene. Coffe Prince, Full House, Personal Taste și Marry me Mary. Atât.
Și recordurile mele la Minesweeper:
-Beginner: 8 secunde
-Intermediate: 56 de secunde
-Advencer: 148 de secunde
Și 3 desene (mâzgăleli) de sfârșit de semestru.

Atat.

De Crăciun îmi vreau oamenii şi lucrurile înapoi.
Îmi vreau primul meu telefon, Sony Ericsson T300 înapoi. *laughs*
Și acei oameni!!! Neapărat!
Știu că cer prea mult așa că o să mă rezum la ceva mai simplu: Vreau să uit de acei oameni și lucrui pe care nu le/îi mai am. Nu, nu să uit. Doar să nu mai visez despre astea. Te rog... Să nu mă mai afecteze așa. 


Știi ce-i cel mai important înafară de iubire, speranță și încredere? Loialitatea. Te rog nu uita asta. Nici eu nu voi uita, îți promit.

Asta: http://www.vplay.ro/watch/z5zb7vf1/

Copilarie

Eu am copilărit cu Abracadabra. Am autograful lui Dana Rogoz de când era Abramburica. Am participiat la emisiunea Prietenii lui Piticot -și m-am revăzut astăzi pe un Dvd. Mă jucam jocuri pe televizor. Chestiuța aia în care băgai casete (majoritatea celor pe care le aveam eu erau galbene). Genul de casete pe care scria că conțin 1000 de jocuri, dar erai norocos dacă prindeai vreo 10. Aveam pușcă și cadoul meu ideal era un nou joystick. Târziu am aflat ce e aia calculator și chiar și atunci nu dispuneam de unul. Nu prea îmi plăceau basmele, se pare. Mama a spus că eu ziceam de Alba ca Zăpada că e proastă, că mușcă din același măr cu o babă. Foloseam peria de păr pe post de microfon. Aveam muuulte cuburi și jucării. Și eram nebună după mașinuțele cu telecomandă. Mereu când era Crăciunul sau ceva asemănător, încercam să-l prind pe „moșul” și asta doar pentru a-i dovedii mamei că nu există Moș Crăciun și e doar tata. Am crezut mult timp că noaptea vin șoriceii și-mi fură ciorăpeii. Mama punea bomboane în brad și eu le mâncam și lăsam acolo ambalajul, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Și mă uitam la multe desene animate, chiar și la Cartoon Network pe vremea când nu era în română. Și erau atâtea desene frumoase...

Și alte lucruri asemănătoare. Cooooopilărie. Mi-e dor de momentele când cea mai mare grijă a mea era că nu l-am scris frumos pe „A”.

S-a intamplat.

Și acum eu sunt aici, așteptând. M-am pierdut.
Știu că nu o să mai fi aici, acolo, nici departe nici aproape. Căci eu m-am pierdut într-un norișor de fum, am dispărut din acel univers. Deci care e distanța dintre două universuri? 

Știi care e diferența dintre universul meu și al tău? Acolo era mereu cineva care să mă prindă atunci când cădeam. Și nu mă refer neapărat la tine. Trebuie să recunoști că uneori tu erai cel ce-mi punea piedică. Mă refer la ei, la toți de noi.
Aici, în schimb... Eh, bănuiesc că nu degeaba se numesc universuri paralele, nu?

Smile :D

Salut lume! Pentru că nu pot găsi o introducere destul de drăguță o s-o spun direct: Seriale Coreene!

Cele mai... frumoase au fost Cronicile frumoasei luptătoare Damo șiiii The secret garden, cu aceeași protagonistă și, bineînțeles, Boys over flowers care mi-a deschis apetitul pentru genul acesta de... dramă? Cu mintea mea de copil tembel am ajuns să ador dramele coreene, să plâng și să râd în același timp.

Astăzi am terminat You're beautiful cu actrița din Heartstrings. Și clar primul îl întrece pe al doilea!

Uf, sunt ca niște basme! Toate, înafară de Cronicile frumoasei luptătoare Damo s-au terminat frumos. Dar bănuiesc că nu sfârșitul contează, ci povestea în sine, nu?

Așa că voi începe cu Damo, fiind primul la care m-am uitat și despre care am mai scris și acum mult mult timp aici (prostii, ce pisici!). Și aici citiți informații pentru că, dintr-o dată, m-a cuprins o lene teribilă.

Boys over flowers. Varianta coreană, cu toate că am văzut-o și pe cea japoneză. Interesant cum aceeași... poveste are mai multe versiuni. Variante. Avem animeul, varianta japoneză (plus un film ca și continuare), coreeană, taiwandeză și chineză.

În mare parte este vorba de o tipă săracă care are ocazia să învețe la cea mai de fițe ș.a. școală. Acolo întâlnește 4 băieți „cei mai cei”. Și totul se complică într-un fel armonios. Aici povestea sau ceva asemănător.

The Secret Garden. E serialul care este difuzat în momentul de față pe EuforiaTV. Foarte drăguț și frumos de urmărit cum evoluează relație dintre Gil Ra Im si tipul ăla. Aici o idee. E drama la care am plâns și râs cel mai mult. E dulce.

Șiiii You're beautiful care a fost minunat și m-a făcut să râd de la primul episod. Dă click Aici.

În concluzie: serialele coreene prind la public. Sunt dulci ca basmele, amuzante ca *ceva incredibil de amuzant*, dramatice ca *ceva dramatic*. Fără sex și alte lucruri pe care le vezi acum la TV. Se pare că TVR1 au făcut o treabă bună cu difuzarea lor. Primul țin minte că a fost Giuvaierul palatului. M-am uitat și eu la o parte din el, a fost drăguț. Dar cele patru de mai sus mi-au plăcut cel mai mult, până acum.

Știu că avusesem în minte să scriu un roman întreg despre fiecare în parte, fiecare povestioară și chichiță. Într-un fel, m-am trezit fără pic de inspirație. Tot ce vroiam era să împart cu voi o parte din entusiamul meu vis a vis de chestiuțele de mai sus.

Așam, vă las cu o melodia frumoasă că versuri la fel de frumoase și un „La mulți ani România!” Acum mă duc să mai caut seriale de vizionat. >:)

 

Doar ieri. Azi nu. Nici maine.

Uneori, în disperarea mea profundă de a înțelege motivele din spatele acțiunilor unor oameni, mă pierd. Uneori, fără un strop de speranță de a desluții misterele întipărite pe chipurile acelea atât de vechi și bine cunoscute, mă îndepărtez parcă din ce în ce mai mult de adevăr. 

Ciudat, îmi amintesc vag expresia de pe chipul tău, o ură adâncă și usturătoare. În inconștiența mea copilărescă, am zâmbit ochilor aceia atât de negri și întunecați. M-am gândit, prostesc gând, desigur, ca poate mă urăști pentru că-ți pasă. M-am gândit, mult mult timp de atunci, că poate, în spatele măștii de *orice cuvânt misterios și demonic* , ai o inimă, un suflet, ceva ce te face uman.
Încă nu știu dacă a fost sau nu adevărat. Dar știu că a fost decizia corectă să cred asta, să cred că există inocență chiar și acolo când vezi numai întuneric. Și acum, ca o revelație de care sunt mândră, îmi dau seama că de fapt nici nu a fost despre tine, că ești și ai fost mereu un nimeni prin comparație cu mine. Fascinant, sunt centrul universului meu și se pare că tot ce mi-am dorit mereu a fost să am speranță. O speranță stupidă și jalnică cum că lumea ar putea fi un loc bun, cum că nu există balaurii din basme.
Deci încă nu știu dacă ai fost un lup cu chip de miel sau un miel cu chip de lup. Știu doar că ești verde și  copilărie.

Propozitie.

„Eu sunt la fel ca elementele din grupa a VIII-a principală.”

Game over.

All I need is love and chocolate.
Aaaam multe cuvinte de spus sau de gândit sau de scris. Am multe lucruri la care aș putea reflecta toată viața, sau o parte infimă dintr-o oră de școală, când mă deslipesc inconsistent de lumea din jur, trezindu-mă după puțin timp, din nou, la realitate.
Nu știu dacă o să fie bine sau rău, nu știu dacă o să mai pot fi eu, sau dacă, prin tot acest spectacol de a fi ceea ce sunt, m-am schimbat. Nu știu dacă chiar m-am prostit sau, ironic, m-am maturizat și umplut de o profunzime usturătoare, și poate de aceea nu mai înțelege nimeni ce vreau să spun.
Profa de română spune că suntem prea mici ca să înțelegem iubirea, capitol ce ea ni-l predă acum. Eu zic că iubirea aceasta filosofică și literară este mult mai ușor înțeleasă de noi, copii mari, decât de cei ce au în spate ani de experiență. Pentru că noi o putem privii cu ochii aceea inocenți și curioși, fără să fim orbiți de latura ei murdară și tragică. Lăsând la o parte porcăriile astea...
Din categoria... Ada știe a mâzgălii în ore, la spatele caietului. De specificat faptul că mai am prostii d'astea și prin manuale.

^ Prin caietul de română.

A B C...

Sântă Leapsă de la Pinguu. Amin.
1. De ce ai blog?
Nu știu exact.
2. Ce îţi place cel mai mult în blogosferă?
Că că căăăăă ... eh, nici asta nu știu.
3. Ce nu îţi place în blogosferă?
Nu cred că e ceva...
4. Blogul preferat?
www.pinguu.ro
5. Cunoşti personal pe cineva din blogosferă?
Păăăăi ce zici dee Mali și de Sayuuki?!
6. Cel mai enervat blog/blogger?
Nu știu :">
7. Ţi-e dor de cineva ‘dispărut’ din blogosferă?
N-am mai văzut-o de mult pe Adelici. :-s
8. Cel mai amuzant blog/blogger?http://annitu.ro/
9. Cât de des postezi pe blog?
Ooo dată la 2 săptămâni sau o dată la o săptămână... depinde.
10. Ce planuri ai cu blogul tău?
Săăăăăă.... să să să... În primul rând să am mai mult timp/chef yo de el, si după mă mai gândesc și la planuri mărețe. :D
11. Ce blogger ai vrea să fie mai activ?http://dozeinvise.blogspot.com/ și http://blind-color.blogspot.com/
12. Ce blog crezi că are viitor promiţător?http://crazy-in-loveee.blogspot.com/
13. Blogul care nu ai vrea să ‘dispară’ din blogosferă?
Mai toate... Adică mai toate din alea pe care îmi place mie să le mai răsfoiesc câteodată. :D
14. Conflicte cu ceva blogger?
Momentan? Nu. Daț nu prentru că aș fi eu prea pacifistă :))
15. Reclamă proastă vreunui blog?
Care, ce, cum, unde?
16. Cel mai prietenos blogger?www.pinguu.ro

7 8 9 10...

Cum pisici ca iei notele mai sus menţionate, in aceeaşi ordine şi în aceeaşi zi?


Aşam, am multe de zis, dar o lene profundă şi timp 0. Trebuie să mă apuc urgent de tema la francă, în speranța că o voi impresioana până la lacrimi (când voi scrie de țiganii care se adună noaptea lângă biserica vis-a-vis (la 2 metri) de casa mea, și țipă, urlă și se înjură până în zorii zilei. Revenind, închidem paranteza...) pe profă. Plus că am tema la mate (care, totuși, mi se pare ușoară). Plus că nu pricep, Doamne, de ce să ținem minte citate din Biblie pentru, se pare că sfânta, oră de română? De ce?! 
Deci, cum spuneam, înainte să ies la cules floricele pe câmpii, nu am timp și chef și altele. Așa că vă las cu niște... imagini care vorbesc pentru mine. :D

Kill or be killed - scuza perfecta.

Te ascunzi de mine, de ei și de noi. Te ascunzi de tot și de toate. 

Explică-mi, tu, iubire, de ce „etern” rimeaza atât de bine cu „infern”? Ah, eu îmi am propria teorie, dar știai asta deja, nu? Știai, știai așa de bine că sunt plină de teorii care poate doar pentru mine par logice.

Și, un lucru pe care nu-l știai și chiar nu m-ar deranja să-ți dau cu sfântul penar în cap, așa ca să mă recunoști, să-ți reamintești de mine: Nu e doar ceea ce pare. Nu sunt doar ceea ce pare. 

Nici nu mai știu când au început toate să meargă cu susul în jos. Nici nu mai știu de când a încetat să-mi mai pese. Și adevărul este că nu contează.

Oh, dragă tu, crezi vreo secundă în iubire? Sau chiar și în sfânta și veșnic „fecioara” prietenie?

Euuuuu, nu mai știu în ce să cred. Și, mai mult ca sigur, nu mai cred în cineva. Deci, mi-ar plăcea să cred în ceva. Prietenie, iubire, divinitate, univers, echilibru, soartă, speranță, bunătate, răutate, reîncarnare și ce pisici mai există prin univers... Există măcar ceva din toate acestea? 

Într-un singur lucru cred cu adevărat. În familie. Și nu-mi prea pot imagina cum poate exista ceva mai presus decât asta.

Vă/te/mă las. Seară (zi/dimineață/noapte) plăcută în continuare.

Kill or be killed, Adda.

Stai, de fapt, câteva recomandări: Boys before flowers (serial corean genial -dar mai e și anime-ul, și varianta japoneză, chineză și taiwandeza cu aceeași poveste la bază.), The Secret Circle (vrăjitoare&stuff) ăăă și dacă îmi mai amintesc ceva... ;;)
Ăăăă, încă ceva. Ajung cam rar p'aci din cauza lipsei de timp :">, deeeci scuze :D.

Deci e vineri.

Plouă cu vise și speranțe deșarte.

Nu mă vezi?! Sunt aici, ascunsă-n noapte!

Privind picăturile de ploaie,

Mâzgâling cuvinte pe-o foaie!

Și plouă cu oameni, greșeli și minciuni

Plouă cu moarte, iubiri și minuni.

Plouă cu tot și cu toate etern

Plouă cu zâmbete chiar și-n infern

Plouă cu doi, plouă cu trei,

Plouă cu mii și mii de idei

Plouă cu zâne și zmei.

Plouă cu tine. Plouă cu mine.

Doar plouă, dar parcă e bine.

Până când?!

Viața merge mai departe, my love. Nu, nu este un lucru rău, un lucru deprimant sau trist sau altceva asemănător. Este doar un lucru firesc. Oamenii... ai naibii oameni!!! Dispar, se șterg din viața ta... Se șterg cu guma de șters. Partea proastă și, în aceeași măsură, minunată, este că tot rămân urme! Oamenii se șterg cu guma de șters, dar tu nu vrei să-i ștergi, vrei să-i păstrezi, vrei, vrei așa de mult. 

A naibii lume... E stricată, ruptă, imperfectă, lovită și călcată în picioare...

Ar avea nevoie de un super erou...

Asa ca mineee! 

Pentru că da, îmi doresc să fiu un super erou. Și îmi doresc, de asemenea, o mașinuță cu telecomandă.

Și un zâmbet. Un zâmbet, o privire, face cât o mie de cuvinte.

Another small thing

Vreau doar să pot vorbii cu cineva, Nu știu de ce, nu știu despre ce și nu știu cu cine. Doar vreau.

Dar n-am timp.

Ieri seară (nu, mint, acum două seri) veneam de la Sfânta Școală. Mergeam pe strada pustie și liniștită cu căștile la maxim. Știu că era Skillet - Comatose când mi-a venit geniala idee de a le da jos, doar pentru o fracțiune de secundă. Și am auzit. Nu, de fapt n-am auzit. N-am auzit nimic. Am făcut trei pași în față, care au răsunat puternic pe fundalul acela atât de tăcut. Am zâmbit, mi-am pus la loc căștile în urechi și am continuat să merg. Și am realizat atât de multe în momentul acela scurt, am realizat acele lucruri esențiale.

^Vreau să plouă. 

And we didn't talk after that.

Și îți văd ochii aceea pe care nu i-am suportat niciodată și nu pricep. De ce?! De ce tu și de ce a trebuit ca eu să te cunosc. Și atunci îmi amintesc. Îmi amintesc de momentele când tu erai pentru mine întreaga lume. Și îmi dau seama că, oricât de multe rele a lăsat zâmbetul tău în urmă, a meritat.

Vrei...

...un biscuite?!

Bună, sunt tot eu, aceeași eu. Sau nu, m-am schimbat, acele schimbări micuțe și inevitabile, acele schimbări pe care nu le observi decât peste mult, mult timp. Dar eu am observat. Pentru că eu sunt eu (aceeași euuuu).

Bună, sunt tot eu, cu aceleași doua codițe eterne prinse în graba mea de-a mai amâna puțin, dar doar puțin, până voi considera că voi fi pregătită de acele lucruri de care nu voi fi pregătită vreodată.  

Și, iubire, sunt doar eu. După multă, multă vreme, după multe, multe cuvinte și amintiri și povești și toate acele lucrui (și în special oameni) fără de care consideram că nu puteam trăii, acum sunt iar singură. Și nu este genul acela clasic de singurătate, e genul acela de... „Ok, și de aici ce fac?”.

Doar eu. Nu mai suntem noi. Am devenit, irevocabil și fără voia noastră, câte un „eu” și un „ei”, aceeași mulțime de străini ca oricare alta. Și bineînțeles că o să fim toți înlocuiți. Probabil că eu o sa fiu înlocuită de noua colegă de bancă a tipei mele cu hanorac galben sau de tipa aeriană de pe acolo despre care el a auzit că e capricoancă, sau oricine altcineva. Probabil că ea o să fie încă o tipă care mă suportă și ține, într-un fel aiurea, la mine, preobabil că el o să fii un alt nebun printre atâția care să-mi fie prieten. Și restul oamenilor și „comparațiilor” de genul pe care le-am cam uitat. E așa de urât să simți că acolo unde erai totul, sau mă rog, erai ceva, acum nu mai ești nimic. 

Dar trece, totul trece. Și da, timpul vindeca orice chestie, dar trebuie al naibii de mult timp pentru această perfomanță.

Bună, sunt tot eu, aceeași eu. Copilăroasă, hipersensibilă, prietenoasă și ciudată. 

Am fost o ciudată, apoi ciudățenia mea a început să fie apreciată, iar acum ne-am întors de unde am plecat și parcă mă simt mult mai ciudată ca niciodată.

Și aș mai scrie, aș mai scrie și nu m-aș mai oprii vreodată. Dar cui pisici îi pasă?!

Eu, eu, eu si iar eu.

15 lucruri despre mine și lucruri legate de mine. 

1. Sunt teribil de debusolată acum, timpul nu-mi mai este aliat, de altfel, nici nu cred că mi-a fost vreodată, plus că legile fizicii vieții par să fie încălcate cu o incorectitudine tipică. Poate pentru că mi s-a stricat ceasul electronic de pe birou?!

2. Am cinci șuvițe roșcate și trei mov. Și mai e și faptul că nu știu dacă am făcut acordul corect între subiect și adjectiv. Sau poate că este doar în capul meu.

3. Îmi place mult apa Fontea de la Tymbark de mere necarbonată și fără conservanți.

4. Am anumite dubii în privința liniei acelea trasate între lucrurile corecte și incorecte. De fapt, nu cred că a existat vreodată acea linie albă trasată cu cretă, iar asta mă încurcă. Deci, cea mai stupidă întrebare care și-o poate pune o minte tânără: Eu sunt un om rău sau un om bun?

5. Sunt o capricoancă incredibil de mândră de asta! Am un fel de obsesie în legătură cu zodia mea, o consider cea mai grozavă e pe planetă. Oricum, cică cine te place îți transformă defectele în calități și cine nu te place îți transormă calitățile în defecte. Deci poate din cauza asta îmi supraapreciez eu zodia.

Altceva la fel.

Dragă tu, oricare sau orice ai fi tu,

O să-mi lipsească vara, amintirile și visele. O să-mi lipsească să fac parte cu adevărat din ceva, să simt că fac parte din acel ceva. O să-mi fie al naibii de dor și mi-e frică să nu uit acele momente superbe când lumea se oprea în loc pentru mine.

Și poate că eu nu voi fi vreodată pregătită.

Dar, până acum totul a fost bine. Și, chiar dacă o să fie rău, vom ști că soarele va continua să răsară.

Vampii sunt peste tot, nu?

Ding Dong!

Am revenit cu un nou post în această zi de vară  toamnă insorită, cu o nouă categorie genială (și, cel mai probabil, genială doar pentru mine :D).

Top (de fapt e mai mult o listă) serialelor/filmelor cu vampiiiri (chiar dacă acum ideea mi se pare destul de fumată, deci next time revin cu un alt top al serialelor&filmelor).

Ding Dong

DING DONG!
Mă vezi?! Sunt aiiiici! Veșnic aici, omniprezentă și omniscientă și alte cuvinte care încep cu „omni”. 

Este prima zi de toamnă, 1 septembrie (wha, numai pentru mine sună ca o dată biblică sau ceva gen?:)) ). Și, ca o premieră total interesantă pentru mine și doar pentru mine, mă ador. 

Probleme în paradis, iubire. 

Dar, cui îi mai pasă?! Sunt tot eu, mai altfel, mai bine, mai veselă, mai plină de viață. Mai încrezătoare. Sunt gata să mut munții din loc, să dau foc la Pacific și să inund Everestul. 

Privește-mă și spune-mi că mă iubești așa cum sunt. Nu-mi pasă dacă minți, doar spune-o. Pentru că, m-am trezit dintr-un somn lung. 

Poți să-mi acorzi acest dans? ;;)

 

Cu drag, 

eu.

Leapsa x 2

Leapsa de la Mademoiselle, cu intarziere :">

Pentru această leapşă, înşiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poţi înlocui cu o carte preferată care conţine acea literă în titlu. Ai voie să pui în lista ta şi cărţi care nu aparţin beletristicii.

A - Amurg (Stephenie Meyer); Agonie si extaz (Irving Stone); Atac in biblioteca ( George Arion ) ; Anotimpul dragostei ( Iuliu Ratiu); Apolodor :))

B - Bal Mascat (Melissa de la Cruz)

C - Colt alb (Jack London) ; Circul Fantasia (Margaret Mahy) ; Cameleonul (George Arion); Ciresarii (Constantin Chiria); Cismigiu Et Comp (Grigore Băjenaru)

D - Diavolul din Milano ( Martin Suter); Dama cu camelii ( Alexandre Dumas, fiul)

E - Elevul Dima dintra şaptea (Mihail Drumes); Eclipsa (Stephenie Meyer)

F - Fram , ursul polar  (Cezar Petrescu); Furia  (L.J. Smith)

G - Gazda (Stephenie Meyer)

H - Hotel  Transilvania(Chelsea Quinn Yarbro)

I - Invocarea (Kelley Armstrong); Interviu cu un vampir (Anne Rice)

Î - Intoarcerea: Caderea noptii si Intoarcerea: Suflete umbra (l.J. Smith)

J - Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani (Melissa Panarello)

K - (Kelley Armstrong) Revelatia

L - Lupta (L. J. Smith); Luna noua (Stephenie Meyer); Luna plina (Kelley Armstrong); Lorelei (Ionel Teodoreanu)

M - Mai las-o moale cu fantomele (Megan Crewe); Maitreyi (Mircea Eliade); Mana destinului (Rodica Elena Lupu); Memoriile unei gheise (Arthur Golden)

N - (Nicolae Labiş)  Moartea căprioarei ; Nu plange sub clar de luna (Heather Davis)

O -

P - Puntea pisicii  (Hermann Sudermann); Punct Mort (Nu mai stiu cine a scris-o si googel-ul nu ma ajuta cu nimic)

R - Romanul adolescentului miop  (Mircea Eliade);  si Rafuiala (Kelley Armstrong); Regina Damnatilor (Anne Rice); Reuniunea (L. J. Smith)

S - Soarele de la miezul noptii (Stephenie Meyer; neintreaga, asa cum a aparut pe net acu' 50 de ani)

T- Trezirea (L. J. Smith); Toate panzele sus (Radu Tudoran)

U- Unsprezece Minute (Paulo Coelho)

V- Vampirul Lestat (Anne Rice)

W - (William Shakespeare) Romeo şi Julieta

Y-

Z- Zori de Zi (Stephenie Meyer)

Cartile de mai sus sunt citite sau le citesc in prezent. Putine (cred ca vreo 2) sunt pe lista cartilor pe care le voi citi foarte curand :D

Cele mai multe din cartile de mai sus au fost citite in perioada in care eram innebunita dupa toate porcariile supranaturale, gen vampiri, varcolaci, vrajitoare, s.a. ;;)

Leapsa de la Sayuuki

1.Cand ai inceput sa scrii online?

Cred că prin 2009 sau 2008, dacă nu mă înșel, îmi făcusem mai multe bloguri, încercări eșuate, dar era un început.

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

Nu prea am idee, e pur și simplu ceva ce-mi place.

3. Cum reactionezi la comentarii negative?

Nu reacționez :)) Nu-mi plac comentariile negative, în fond nimănui nu-i plac, dar cine știe?! Poate mă ajută, nu?

4. Care a fost ideea initiala de la care ai pornit?

Am vrut un colțișor în care să-mi înec amarul =))

5.Ce fel de linkuri tii in blogroll?

Linkuri cu oameni cu bloguri super, pe care-mi mai arunc câte un ochi.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Nu știu.

7. Ce asteptari ai in viitor de la blogul tau?

Să devină din ce în ce mai... citibil :)). Adică nu e o problemă dacă bântuie fantomele și atârnă pânzele de păianjăn, tot ce vreau e să scriu eu mai bine. ;;)

8. Cat despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

V-am mai spus că vă iubesc? ;;)

Oricare din cele doua de mai sus merge la cine vrea. :)

Salutări din partea mea, 

eternica Ad(d)a :)

Eu sunt

  E vară. A trecut ceva vreme de când nu am mai scris pe blog, mi-am pierdut din pasiunea aceea care mă îndemna să scriu încontinuu lucruri cu sau fără sens. 

  Nici nu știu ce să scriu. În mod normal, după o absență de genul acesta, tastatura ar fi făcut o grămadă de zgomot și cuvintele ar fi curs. Și chiar dacă nu avea cap sau coadă, mă făcea să mă simt bine. 

  Ok, ca să nu se creadă că nu am încercat, darling:

  Asta este cred că cea mai proastă vacanță de vară a mea. Dau în dramatisme, și, ca să fim sinceri, orice puștoaică de vârsta mea ar face asta, deci este iertabil. 

Și totuși de ce totul este așa de imperfect?! Ei bine, eu cred de ceva timp în chestia aia cu Yin și Yang. Bine, eu cred în tot, dacă-mi vi cu o explicație perfect rațională (cu toate că Dumnezeu îmi va ridica mereu un semn al întrebării, oricât de fanatic ai fi tu). Eu acum vin cu experiență, iubire. Pentru că, până acum puțintel timp, am avut parte de perfecțiune imperfectă, genul acela de lucru plin cu „agonie și extaz” care te face să te oprești în loc și să zâmbești ca prostu. 

  Acum, perfecțiunea mea a cam luat-o din loc, pentru că poate stă în legea firii, nu? Noroc, urmat de ghinion care te zdrobeste și apoi iară nițel noroc până te ridică înapoi în picioare ca s-o ia de la început, nu?

  Perfecțiune. Râsete perfecte, ore nedormite, sentimente, și frate, cate sentimente!

  Prietenie. Îți jur că dacă ar trebui să aleg dintre o iubire, oricât de... „ca în povești” și prietenie, aș alege, fără să clipesc, a doua variantă. Nu mă întreba de ce, pentru că ți-as răspunde dar nu cred că ar fi un răspuns corect. Pur și simplu!

  Da, e o joacă.

Cu drag, 

tot Adda, doar că cu doi de d , pentru că sună mai... mai $hmekker :) 

Adevar #1

Din House MD: 

Dr. Cameron: Când moare un om bun, ar trebui să aibă un impact asupra lumii. Cineva ar trebui să observe. Cineva ar trebui să sufere.

Ha!

    E al naibii de catastrofal şi ciudat când nu-ţi mai găseşti locul în propria poveste (Sau ar trebuii să-i spun tragedie?! *dacă tot ne-am îmbătat azi cu citatul lui F. Scott Fitzgerald*). 

    Am cam obosit să fac mai complimente de genul ce bine arăţi, am obosit să fac lumea să se simtă bine, am obosit în încercarea mea de a şterge lacrimile altora. Şi sună aiurea şi stupid modul în care mă plâng pentru unele lucruri, dar sunt zile şi zile. Astăzi e una dintre acele zile în care am obosit să-mi mai pese de acei oameni nepăsători. Aici şi acum, mult mai puţin periculos şi dramatic, erupe vulcanul care a înghiţit până acum atâtea falsităţi.

    Gata, mi-a ajuns! Îmi iau bagajul, gata pregătit de tine şi plec!

*Arata-mi un erou si iti voi scrie o tragedie. ( F. Scott Fitzgerald)*

Tot eu.

Oamenii sunt superficiali!!!

Ps: Alte seriale urmărite: Couger Town (sper că am scris corect), Angel, Lost Girl, Castle, Teen Wolf :) Le recomand cu cea mai imensă căldură pe toate, înafară de Angel.  M-am plictisit rapid la el.

Ps2:  Skillet :X Iubesc coloana sonoră.

May I have this dance?

Acea persoană ar trebui să vrea să danseze cu tine, indiferent de melodie sau de dans. Ar trebui să danseze cu tine doar pentru că e vorba de tine.

Let go of me. ~Why?~

Bună ție, vară îmbătată cu fițoși!

Vreau. Vreau să știi că vreau dar nu vreau să știi ce vreau.

  Dragă tu,
  Azi, mâine, poimâine, dimineața, la prânz, seara, noaptea, după-amiaza, săptămâna viitoare și în fiecare secundă din eternitatea ce ni se așterne în față. Căci, ți-am mai spus, noi doi, doua astre al naibii de umane, suntem și vom fi mereu mai presus decât orice, mai presus decât timpul în persoană.
  Păcat că nu știi.
  O poți considera o declarație de pace sau de război, depinde cum consideri tu acest dans nebun și platonic. Totuși, pentru mine e cât se poate de real. Privește-mă! Privește-mă în ochi și zâmbește-mi. Nu e nimeni și nimic mai presus decât noi doi la un loc. 

Încă vreau. Și partea tâmpită e că nici eu nu știu exact ce vreau.

Zi-mi ceva ce stiu deja.

Zi-mi... :

Zi-mi o minciună. Zi-mi ce să-ți zic. Zi-mi o poezie. Zi-mi o delcarație de dragoste. Zi-mi de ce. Zi-mi. Zi-mi tot ce nu poți să-mi zici. Zi-mi tot ce vrei să-mi zici. Zi-mi tot ce nu vrei să-mi zici. Zi-mi tot adevărul și apoi minte-mă. Zi-mi că mă iubești și apoi minte că nu-i adevărat. Zi-mi că nu simți. Zi-mi! Zi-mi de ce îmi pasă! Zi-mi de ce îți pasă! Zi-mi cu cuvinte! Zi-mi cu suflet! Zi-mi cu trup! Zi-mi cu tot ce poți să-mi zici! Zi-mi nimic!

Zi-mi o poveste,

Zi-mi fără veste.

Zi-mi o minciună,

Zi-mi una bună.

Zi-mi fără cuvinte,

Zi-mi, voi ține minte.

Zi-mi iubire,

Zi-mi fără știre.

Zi-mi de o noapte,

Zi-mi de visele furate.

Zi-mi de mâine,

Zi-mi de ieri,

Zi-mi niște glume,

Zi-mi ce vrei să-mi ceri.

Nu, doar mă plictiseam. 

Bună ziua lună! Ps: Serial drăguț: Lie to me. și, la propriu, „Lie to me!”

Lucruri

Povești. Basme. Nimic real.Și mi-aș fi dorit să cred la nesfârșit o minciună frumoasă. Dar bănuiesc că nu a fost să fie. Pentru că unora le pasă prea mult iar altora prea puțin.Da, tocmai când mi-am regăsit locul în univers, acesta îmi este furat. Ba nu, nu furat, poate doar distrus.N-am mai scris de foarte mult timp pe blog dar nu voi inventa scuze. Pur și simplu nu am avut chef.Și, ca să ști, nu suport acest fel de-a fi al tău. Lansezi ceva drăguț și apoi te retragi. Îmi place să cred că doar ți-e frică, dar adevărul este că nu voi ști vreodată ce se află în capul tău gol. Știu că ești o minciună dar asta nu m-a oprit vreodată. Am terminat de foarte mult Grey's Anatomy un serial de care m-am îndrăgostit complet. Aștept următorul sezon cu cea mai mare nerăbdare, mai ales că a fost dramatic rău finalul celui anterior. Am terminat și Heroes care mi-a plăcut mult. Și am terminat și... 10 things I hate about you. Am ajuns la episodul 38 (parcă) din Nana și m-am uitat la primele două episoade din Haven. Vreau urgent un serial de urmărit! A... era să uit, azi a apărut episod nou din Pretty Little Liars :D. Mda, este o postare slabă, dar nu puteam să-mi abantonez blogul doar pentru că mi-e prea lene. :DSo, ne mai vedem :D

Sunt egoistă. So what?!

Primavara si altele...

E primăvară. În... penultima (sau antepenultima) zi din mai, îmi dau și eu seama că e primăvară. Îmi dau seama că nimic din ce mi-am propus în zilele astea pe care le ador n-am realizat. Îmi dau seama că iar m-am mințit pe mine însămi și îmi dau seama că m-am schimbat. Iar. Urăsc și ador asta.

 Vine vara. Și poate, pentru prima dată în viață, mi-aș dorii să nu vină. Să fie o veșnică primăvară, cu veșnice zâmbete copilărești. Primăvara e roz, e naivă și inocentă. Vara e deja... matură. Primăvara, în ciuda clișeului, înseamnă dragoste. Dragoste pură și inocentă. 

Am nevoie de primăvară.

Am nevoie de un zâmbet. 

Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.

You are somebody’s reason to smile

Primăvara simplifică complicatul.  Oare...?!

Imediat.

Somebody broke my heart. Again and again and again. 

Iti mai amintesti...

Îți mai amintești, tu ființă...

De acele amintiri?!

Eu nu. 
Și chiar dacă suntem chit... tot nu-mi convine. Nu-mi convine că nu-ți mai amintești. Nu-mi convine că pot fi așa de ușor uitată. Nu-mi convine și cu asta basta!
Sunt egoistă, ca întotdeauna. Și totuși, am mințit. Îmi amintesc de tine. Da, al naibii de mult!


Îți mai amintești?! Micile copilării, glume, povești?! Felul cum vorbeam lucruri fără sens și jucam jocuri fără noimă?! Lucruri copilărești, doar eram niște copii, nu?! Dar, între noi fie vorba, mi-ar plăcea să se mai repete chestiile astea. Cu tine era așa de amuzant să fiu copil care se preface că e matur.


Oare... te-ai mai gândit la mine?! Așa, câteodată?! Minte-mă!
Oare... atunci când mă vezi pe yahoo, online... oare atunci are loc un conflict în mintea ta, ceva gen: „Să mă bag în seamă... să nu mă bag în seamă...?!” Minte-mă și aici!


Nu-i așa că e ironic?! Felul în care nu ne băgăm în seamă dar suntem atât de aproape?! Nu-i așa că e ironic?!


Mie mi se pare trist. Doar trist. 
Câteodată mi-e dor de zâmbetul tău tembel.  Oare ție ți-a fost vreodată dor de al meu?!


Tu nu exiști. La naiba! Înainte existai... 

Ps: Ieri am găsit o scrisoare, frumos colorată, printre teancurile vechi.